Prostie si rasism sau petitia pentru autonomia Transilvaniei

Aflu, întâmplător, că „în jur de 6.000 de români au semnat o petiţie” pentru „un guvern regional la Cluj, cu control politic şi economic pe teritoriul Transilvaniei autonome”. Dat fiind că articolul era pe Yahoo News, vestit pentru amestecul de ştiri reale, aberaţii şi felurite alte materiale ciudate, am început să verific ştirea. O altă pagină online, a buzznews, prezintă această ştire cu.... un an în urmă! E drept, atunci erau „peste 730” de persoane, se dădea numele autorului (Fancsali Ernö) şi se arăta tensiunea provocată printre comentatori.

Dincolo de alte aspecte, cred că prima atenţie trebuie îndreptată către petiţie în sine. Textul este în două limbi, în limba română şi în limba maghiară. Întrucât aceasta din urmă îmi este necunoscută – ca şi majorităţii Românilor atât din Ţară cât şi de peste hotare – voi reproduce textul doar în limba noastră naţională:

Autonomie pentru Transilvania: Banat, Crisana, Maramures, Transilvania

Capitala: Cluj

Guvern regional la Cluj, cu control politic si economic pe teritoriul Transilvaniei Autonomă.  

Istoria şi tradiţia din Transilvania sunt complet diferite de fostul Regat. Regiunea noastră a fost intotdeauna partea Europei civilizate. Aici a fost declarată prima oară libertatea confesională în 1568 la Dieta din Turda. Transilvania a participat la tratatele de pace de la Westphalia în 1648. Transilvania a avut domnitori care au pus mare accent pe cultură si toleranţă. In secolele 17-19, Transilvania a avut o autonomie largă. La Unirea din Alba Iulia în 1918, Transilvania a fost regiunea cea mai dezvoltată din România Mare. Guvernele centrale ne-au degradat la colonie. Biserica Greco-Catolică, având credinciosi numai din Transilvania, era eliminată, bunurile erau confiscate.

După 1989, starea regiunii noastre nu s-a înbunătăţit. Impozitele acumulate în Transilvania ajung în Moldova si Oltenia pe nedrept. Transilvania este trezoreria ţării noastre fără autodeterminare. Ei au mai mare nevoie de noi, decât noi avem de ei. Regiunea noastră s-ar putea autosusţine. Avem păduri, ape minerale, un potenţial turistic foarte mare, oraşe medievale unice în România, sute de castele, cetăţi, o universitate care mulţumită multiculturalismului este în fruntea Universităţilor din ţară. Noi nu vrem nimic de la alţii, dar ce e al nostru nu lăsăm.

Citeşte mai departe...

STATUL MAFIOT sau TOTUL SE PLATESTE

A spus Dan Puric într-o emisiune că statul zis român(esc) este „un club mafiotic”, că „sistemul acesta de tip mafiot care paralizează dezvoltarea României este un cancer la nivel social” şi că statul respectiv este condus de o „şleahtă de securişti”. Laura Georgescu, preşedintă CNA, a hotărât că trebuie să reacţioneze faţă de acest lucru. A spus că ea se simte „instigată” (sic!) de aceste cuvinte, că este vorba despre „insultă şi calomnie”, că dânsa conduce o instituţie a statului român şi, prin urmare, „se consideră a fi parte din banda de mafioţi”.

În acest ultim punct putem fi de acord cu dânsa. Chiar şi în ceea ce priveşte insulta îi putem da dreptate, pentru că adesea adevărul supără şi chiar insultă, mai ales pe cei care se ştiu cu musca pe căciulă. Nu putem fi însă de acord cu ideea că este vorba de calomnie şi nu înţelegem exact cum şi la ce au instigat-o părerile lui Dan Puric.
De ce nu credem că este vorba despre calomnie?

Cele mai puternice şi importante instituţii ale statului zis român(esc) sunt Parlamentul, Preşedinţia şi Guvernul. Care dintre ele, în ultimii 24 de ani, nu a fost implicată în scandaluri – grave! – de corupţie, trafic de influenţă, înaltă trădare ş.a.m.d.?

Numărul parlamentarilor infractori, cu dosare penale, cu condamnări, este unic în Europa şi unul fruntaş în lume. Numărul parlamentarilor dovediţi a fi fost colaboratori ai Securităţii este de asemenea mare. Numărul parlamentarilor implicaţi în relaţii de afaceri cu parlamentarii cu dosare penale sau cu feluriţi afacerişti extrem de dubioşi este copleşitor.

Citeşte mai departe...

Cine-i infractorul ?

Domnul Ponta spune că legalitatea trebuie apărată. Suntem cu totul de acord! Şi că ceea ce se întâmplă la Pungeşti, Vaslui, este ilegal şi trebuie să se revină la normalitate. Suntem cu totul de acord! Şi, pentru a lămuri lucrurile, punem această întrebare fundamentală: cine este infractorul la Pungeşti?

Conform proiectului de lege privind cumpărarea şi vânzarea de pământ de şi către persoane fizice, există ceea ce se numeşte drept de preempţiune. Localnicii au dreptul de a cumpăra un teren înaintea celor din alte localităţi şi cu atât mai mult în faţa străinilor. Acest drept de bun-simţ este completat în Uniunea Europeană şi de alte prevederi ce asigură comunităţilor o bună dezvoltare şi protecţie împotriva imixtiunilor distructive. De pildă, în ţări ca Austria sau Marea Britanie nu poţi construi pe pământul cumpărat ce fel de casă vrei tu, decât în anumite zone. În toate locurile în care există o comunitate rurală sau orăşenească nu poţi construi decât acele tipuri de casă care se încadrează în standardele comunităţii. În acest fel se apără specificul local, se păstrează tradiţiile şi istoria, se păstrează sufletul şi viaţa comunităţii şi, prin acestea, sufletul şi viaţa naţiunii.

La Pungeşti nu s-a respectat dreptul de preempţiune. Actul de vânzare-cumpărare între fostul proprietar şi Chevron este contestat. Câtă vreme această dispută nu a fost tranşată juridic nu se puteau da autorizaţii de construire şi de activitate industrială – sau de orice fel – pe acel teren. Totuşi s-au dat. Cu o uşurinţă extraordinară un teren agricol a fost deschis construcţiilor şi exploatării industriale. Doar un om total ignorant sau total lipsit de gândire ar putea crede că aici nu este vorba de corupţie. Cine ştie cât durează şi cum se fac actele cele mai banale în România – şi în judeţul Vaslui în particular – nu poate să nu fie uimit de felul în care au decurs lucrurile la Pungeşti. Dreptul comunităţii de a-şi apăra specificul, modul de viaţă, a fost grosolan încălcat – încălcându-se astfel şi prevederile UE în domeniu.

Citeşte mai departe...

Comunismo-fascism feroce cu masca democratica

În această lume orice lucru rău are şi unele părţi bune, chiar şi involuntare. De asemenea, majoritatea lucrurilor bune au şi părţi rele, sau care pot fi folosite spre rău. Dar acest lucru nu înseamnă că răul nu este rău, ori că binele nu este bine. Acest lucru înseamnă doar că e destulă confuzie şi suntem destul de şovăielnici. Totuşi, dincolo de slăbiciunea noastră, este evident că răul este rău şi binele este bine.

De pildă, este rău să prigoneşti pe cineva pentru ceea ce este el. Dacă noi, creştini fiind, ne raportăm la Tatăl nostru ceresc, vedem că El nici pe Satana nu îl prigoneşte pentru că e Satana. Îi pune stavilă, îi limitează puterea răutăţii, dar nu-l distruge, nu-l desfiinţează. Deci Răul deplin, Satana, este îngăduit de Dumnezeu în numele liberului arbitru, cu toate că puterea de acţiune îi este limitată, atât în numele iubirii cât şi al liberului arbitru (de această dată al celorlalţi, care ar fi copleşiţi de puterea Răului).

Este prin urmare limpede că a prigoni pe cineva pentru ceea ce este e un lucru rău. Îi poţi, desigur, limita libertatea de acţiune, dacă acţionează cu răutate, spre distrugerea celorlalţi, dar nu ai voie să-i interzici să fie ceea ce vrea să fie. Poţi încerca să-i vorbeşti, să-l lămureşti. Îi poţi - repetăm - limita libertatea atunci când aceasta este folosită spre a face rău. Dar nu ai voie să-i siluieşti conştiinţa. Spurcăciunea violului fizic este înmulţită de mii şi mii de ori atunci când violul devine psihic.

Citeşte mai departe...