Biserica lor ...

Îmi este dificil să-mi imaginez cum Sfântul Pavel ar fi stat la negocieri cu Sfântul Petru: „Petre, uite, în Corint am şi eu un nepot, băiat bun, îl punem preot acolo, garantez pentru el şi după aia, rezolvăm pe vărul matale din Ierusalim, cel despre care vorbisem data trecută. Ce zici, Petre, rezolvăm?” „Rezolvăm, Pavele, rezolvăm, că doar suntem prieteni, dar nu uita de problema cu banii strânşi luna trecută, că am de achitat nişte datorii prin cetate!” „Se rezolvă, Petre, se rezolvă.”

Săracii noştri Sfinţi Apostoli... Au ales mucenicia, jertfirea acestei vieţi trecătoare pentru Hristos, întru dobândirea vieţii veşnice. Au avut o indiferenţă binecuvântată faţă de patimi. Au luptat cu Întunericul şi au adus Lumina. Epigonii de astăzi, urmaşii lor aleg viaţa pământească, se simt bine în întuneric, e călduţ acolo... Am observat cum în administraţia bisericească se naşte o nouă specie: cei care mimează slujirea. Îi putem întâlni în multe locuri. Îţi zâmbesc arogant, se simt puternici, toată fiinţa lor respiră aerul apartenenţei la grup. Da, la grup, nu la Biserică. Sunt tineri, i-au înlocuit cu succes pe bătrânii compromişi de relaţia cu regimul comunist, adică pe părinţii lor, pe unchii lor, pe socrii lor. Sunt moderni. Ştiu să negocieze, ştiu să administreze, ştiu să prospere. Biserica lor devine o mare societate pe acţiuni. Sunt protejaţi şi protejează la rândul lor. Cutărescu e al lui cutare episcop, e ocrotit de cutare consilier, e urmaş de clan preoţesc. Să nu cumva să te pui în calea lor. Nu-ţi va fi bine. Totuşi, Hristos rămâne pe buzele lor. Îi asculţi prin biserici. Ce frumoase vorbe, ce urâte fapte. Slujirea e pretext pentru o carieră călduţă: inspector eparhial, director de asociaţie, profesor la facultatea de teologie, preot paroh. Oameni mari. Doctori. Nu de suflete, ci în Teologie! Lumea îi respectă şi îi priveşte cu teamă. Succesul lor lumesc se impune. Sunt puternici, au avere, au relaţii. Politicienii le cântă în strune, credincioşii îşi fac cruce cuprinşi de frica ancestrală a ţăranului sărac faţă de boier şi arendaş.

De la înălţimea averii şi puterii îi vezi cum mimează faptele bune şi mărturisirea. Picură cu grijă ceva pâine, ceva cuvinte, ceva carte la cei săraci, nu prea mult, să nu scadă bogăţia. Lumea aplaudă, ziarele laudă... Se mai găseşte câte unul care zice: păi, voi aţi făcut din milostenie o afacere şi din binecuvântare o marfă! E aruncat repede în mlaştina oprobiului public. Sancta simplicitas... Masele de superstiţioşi sunt armata lor. Oamenii care se rătăcesc prin Biserică. Oamenii care trăiesc făcându-şi speriaţi cruci fără să trăiască lui Dumnezeu, cu bucurie. Oamenii care se închină Celui mort şi Înviat, fără să moară păcatului şi să-nvie veşniciei. Sărman popor...

Păstorii nu mai sunt păstori. Sunt manageri. Hristos e împachetat frumos. Se vinde bine. Tot aşa şi Tainele. 500 lei Cununia, 300 lei Botezul, 200 lei îmormântarea; de la client la client. Stăm cu tâlharii la masă, însă fără Hristos... şi devenim tâlhari.

Lucrarea lor în lume... începutul nopţii.

Totuşi, Hristos va veni, Hristos va risipi noaptea... şi atunci va fi lumină. Lumină pentru noi, păcătoşii, lumină pentru ei, cameleonii credinţei... Lumină tuturor!

Sursa: http://vallahianova.blogspot.com/2008/04/biserica-lor.html