Cum a fost cu eliberarea Parisului

Parisul a fost eliberat de trupele lui de Gaulle, avându-i pe americani în spate, la 25 august 1944. De atunci încoace, ziua aceasta constituie pentru francezi ocazia etalării unei viguroase mândrii naţionale, despre care, din păcate, noi, străinii, ştim doar ce ne oferă massmedia.

Bunăoară, celebrul Paris Match, care a publicat, decenii întregi, în numerele sale din preajma aniversării, fotografii autentice din acele zile, de pe străzile Parisului (de unde le-o fi tot scos, Doamne, atâta amar de vreme –  şi mereu altele?): cârduri de soldaţi germani cu mâinile sus, escortaţi de câte-un adolescent în tenişi, cu ditamai pistolul automat Schmeisser în braţe, colaboraţionişti puşi la zid de plutoane de execuţie ale Rezistenţei, tanchişti americani cu sticla de şampanie în mână şi cu câte-o pariziancă entuziast - primăvăratic - decoltată pe fiecare genunchi. Şi, aproape la fiecare aniversare, noi poze cu “curvele nemţilor, care şi-au primit pedeapsa meritată” (nu-mi aduc aminte ca Paris Match să fi folosit chiar aceste cuvinte, dar am impresia că nu asta e problema): nefericitele au fost tunse numărul zero şi plimbate în pielea goală, cu şuturi în fund, scuipate şi înjurate de toţi patrioţii de pe trotuar – care, nu-i aşa, nici usturoi nu mâncaseră, nici gura nu le puţea.

Citeşte mai departe...

Ce fac Romanii ardeleni?

Când s-a organizat Mitropolia de la Cluj, o mulţime de ardeleni, mai ales din Sibiu, dar nu numai, s-au agitat. Şi s-au agitat foarte tare. Dar când e vorba de "referendumul" organizat de unguri în aşa-zisa "secuime" (care de mult e deznaţionalizată de Ungaria şi devenită maghiarime), ardelenii dorm. De la 1918 şi până astăzi propaganda maghiară nu încetează a ponegri atât pe Români în general cât şi stăpânirea românească în Transilvania, Crişana, Maramureş, Banat. România, statul român şi Românii sunt acuzaţi in corpore şi individual de orice este cu putinţă, de la corupţie la severitate extremă, de la lipsă de preocupare pentru educaţie la controlul extrem al educaţiei, de la delăsare la oprimare. Este evident că nu au cum să fie adevărate toate. Dar principiul "ponegreşte, ponegreşte, până la urmă va rămâne ceva", funcţionează şi în acest caz.

Ce face statul român? Ceva - foarte puţin - mai mult decât nimic, dat fiind că UDMR este prezentă în mai toate guvernările.

Citeşte mai departe...

De ce l-am reclamat pe Cristian Neagoe

In principiu, pentru ca este un nesimtit. Sigur ca nu-i nimic nou in asta si nici motiv n-ar fi de plangere la ANFP (poate doar de de-plangere a starii de tulburare in care se afla cel in cauza) daca, spre deosebire de altii, Cristinel n-ar fi angajat la Institutul Cultural Roman New York si functionar public. Adica, baiatul ia parale, lunar, din banii prapaditilor de care isi bate joc in “operele” sale de oligofren.

De altfel, aschia nu sare departe de trunchi, sau cum e sacul si petecul (na, c-am dat doua mostre din arta populara romaneasca “expirata” in viziunea street-art-istilor promovati la expozitia Freedom for lazy people): seful ICR Patapievici ne considera omuleti buni de spanzurat, subalternul lui, Neagoe, o turma de boi pe care poti sa urinezi.

Sa vedem ce va urma. Voi face public raspunsul ANFP-ului.
---

Catre,
Agentia Nationala a Functionarilor Publici
Subsemnatul Bogdan Ioan Stanciu, cetatean roman, cu domiciliul in […] fac prezenta

SESIZARE
Privind incalcarea prevederilor Codului de conduita a functionarilor publici de catre domnul Cristian Neagoe, coordonator de comunicare al Institutului Cultural Roman - New York
Stimati domni,
Aduc in atentia institutiei dvs. comportamentul necorespunzator, batjocoritor la adresa contribuabililor si posibil ilegal, al d-lui Cristian Neagoe, angajat pe postul de coordonator de comunicare al Institutului Cultural Roman, filiala din New York.
Este de notorietate faptul ca d-sa a intrat in atentia opiniei publice odata cu recentul scandal care a insotit expozitia “Freedom for lazy people” gazduita pana la data de 15 august 2008 de Institutul Cultural Roman, filiala New York.

Citeşte mai departe...

Ce mai fac ocupantii Romaniei...

În vremea ocupaţiei sovietice, Românii erau forţaţi să înveţe ani de zile istoria URSS şi un trimestru istoria României (şi aceea deformată, desigur). În vremea noastră, cei care spun că suntem sub ocupaţie străină sunt consideraţi... cu probleme (delicat spus). Şi totuşi, interesele României şi ale Românilor sunt TOTAL ignorate de conducătorii Republicii România în afara campaniilor electorale. În schimb sunt promovate cu insistenţă alte interese, străine, anti-româneşti. De la statui de criminali împotriva umanităţii de etnie maghiară ori rusă, la taxe care distrug atât pe oamenii obişnuiţi, cât şi pe cei ce încearcă să-şi pornească cinstit o afacere; de la distrugerea sistematică a industriei, flotei, comerţului etc şi până la dezintegrarea sistemului sanitar şi a învăţământului, exemplele sunt NENUMĂRATE.

Oricât de proşti, inculţi sau slabi ar fi nişte conducători, nu pot face aşa ceva fără a avea intenţii negative. Nici lipsa de competenţă, nici timiditatea, lipsa de experienţă sau alte asemenea hibe nu pot duce la rezultatele catastrofale a 16 ani de guvernare post-decembristă. Mai mult, legătura neîntreruptă între actele distructive ale unui partid şi ale următorului partid aflat la putere dovedeşte limpede REAUA INTENŢIE.

Citeşte mai departe...