Asociatia pentru Cultura si Educatie Sfantul Daniil Sihastrul

A gresi este omeneste, a starui in greseala ...

În Evul Mediu apusean se găsise o soluţie miraculoasă pentru mai toate bolile: luatul sângelui! Cu lanţeta şi ligheanul, orice bărbier sau felcer apărea cu multă competenţă în casele suferinzilor. Şi aplica soluţia miraculoasă: lua sânge. Uneori, prin rezistenţa organismului, în ciuda "tratamentului", omul se vindeca. De multe ori însă, lovit de boală, slăbit de pierderea de sânge, bolnavul dădea din rău în mai rău. Era, din nou, chemat felcerul sau bărbierul sau medicul. Soluţia? Să se mai ia nişte sânge! Mulţi au murit cu zile din pricina acestui tratament, acestui tip de gândire. Şi, cu adevărat, cine uită istoria, merită s-o repete!

De peste 200 (douăsute) de ani elitele politice şi sociale ale Românilor sunt înnebunite după tot ce e străin, dar mai ales după tot ce este "apusean" sau "occidental". Au bătut căile Apusului de mii şi milioane de ori. Au bătut, plecaţi, supuşi, plini de umilinţă şi speranţă, la porţie Marilor Puteri. Au cerut învăţătură, sprijin, îndrumare. S-au supus şi au luptat între Români împotriva a tot ceea ce le-a cerut o grupare sau alta - depinde pe mâna cui au încăput. Au luptat împotriva Ortodoxiei "retrograde", au luptat împotriva culturii naţionale, definită ca "superstiţie şi primitivism", au luptat împotriva sistemului imunitar al Neamului, care respingea, sărmanul, anormalele substanţe şi organisme străine ce îi erau vârâte pe gât. Şi au luptat pentru a-i face pe Români occidentali.

Citeşte mai departe...

Apogeul democratiei: America

Pe o perioada de trei saptamani pe parcursul lunilor iunie si iulie am vizitat in calitate de persoana privata cateva orase de pe coasta de est a SUA . Cele mai importat de mentionat sunt: New York, Washington, Atlanta si Miami. In aceasta incursiune am avut ocazia sa interactionez cu persoane din diverse medii sociale si in diverse contexte. Am urmarit media Americana si ori de cate ori am avut interlocutori care sa-mi permita acest lucru, am pus intrebari; multe. Dupa trei saptamani petrecute la fata locului si dupa doua saptamani de rumegat informatia acasa, am ajuns la cateva concluzii personale privitoare la America, dar pe care am sa vi le prezint dumneavoastra ca pe niste ipoteze, pentru ca nu imi permit sa presupun ca veti impartasi in mod automat punctul meu de vedere.

Ideile pe care vi le aduc in atentie se refera in special la mediul socio-politic american, pentru ca aceasta tema este mai apropiata de interesul acestei liste de discutii:

Citeşte mai departe...

Bunatatea lui Dumnezeu si prostia multora ?

Deoarece ei înşişi nu sunt buni, mulţi confundă bunătatea lui Dumnezeu cu prostia:

"Dumnezeu este bun, trebuie să mă ajute!" spun ei, apăsând îndeobşte pe cuvântul "trebuie". Dar de ce trebuie, mă rog? De ce trebuie Dumnezeu să te ajute? "Păi, dacă e bun..." Tocmai, dacă este bun, te va ajuta numai dacă e bine să te ajute. Dacă nu e bine să te ajute, nu te va ajuta! "Cum aşa?" se minunează dânşii. Uite, diavolul vrea să facă rău, să distrugă, să nimicească. Ar fi bine ca Dumnezeu să-l ajute? "NU!!" De ce? N-aţi zis voi că dacă este bun trebuie să ajute? Dar pe unul care vrea să vă bată, n-ar trebui să-l ajute? Sau pe unul care vrea să vă taie gâtul, n-ar trebui să-l ajute? Nu? De ce? Pentru că ceea ce fac ei este rău? Aşa! Dar ce bine faceţi voi?

Autor: Preot Mihai-Andrei Aldea

Biserica lor ...

Îmi este dificil să-mi imaginez cum Sfântul Pavel ar fi stat la negocieri cu Sfântul Petru: „Petre, uite, în Corint am şi eu un nepot, băiat bun, îl punem preot acolo, garantez pentru el şi după aia, rezolvăm pe vărul matale din Ierusalim, cel despre care vorbisem data trecută. Ce zici, Petre, rezolvăm?” „Rezolvăm, Pavele, rezolvăm, că doar suntem prieteni, dar nu uita de problema cu banii strânşi luna trecută, că am de achitat nişte datorii prin cetate!” „Se rezolvă, Petre, se rezolvă.”

Săracii noştri Sfinţi Apostoli... Au ales mucenicia, jertfirea acestei vieţi trecătoare pentru Hristos, întru dobândirea vieţii veşnice. Au avut o indiferenţă binecuvântată faţă de patimi. Au luptat cu Întunericul şi au adus Lumina. Epigonii de astăzi, urmaşii lor aleg viaţa pământească, se simt bine în întuneric, e călduţ acolo... Am observat cum în administraţia bisericească se naşte o nouă specie: cei care mimează slujirea. Îi putem întâlni în multe locuri. Îţi zâmbesc arogant, se simt puternici, toată fiinţa lor respiră aerul apartenenţei la grup. Da, la grup, nu la Biserică. Sunt tineri, i-au înlocuit cu succes pe bătrânii compromişi de relaţia cu regimul comunist, adică pe părinţii lor, pe unchii lor, pe socrii lor. Sunt moderni. Ştiu să negocieze, ştiu să administreze, ştiu să prospere. Biserica lor devine o mare societate pe acţiuni.

Citeşte mai departe...

Ecumenism si fanatism

Păstorul cel bun îşi pune viaţa pentru oile sale. Iar cel plătit, care nu este păstor adevărat, şi nu îl doare inima de oi, când vede lupul venind, lasă oile şi fuge, iar lupul răpeşte şi risipeşte oile. Dar pe lângă păstorul cel bun şi năimitul la turmă se mai găseşte şi lupul în haină de păstor. Sfântul Apostol Pavel îşi avertiza fiii duhovniceşti că vor intra între ei lupi îngrozitori ce vor rupe din turmă, şi că dintre ei, chiar, se vor ridica asemenea (ne)oameni. Dar prin ce spun Sfintele Scripturi că lucrează şi se cunosc aceşti lupi răpitori? Prin aceea că vor grăi învăţături răstălmăcite, ca să ducă în înşelare pe creştini. Deci, prin cuvântul Scripturii – care este absolut pentru orice creştin (1) - vedem că lupi îngrozitori sunt numiţi cei care învaţă poporul creştin o aşa-zisă învăţătură a lui Hristos care de fapt e răstălmăcire. Şi ce trebuie să facă păstorul cel bun când vede aceşti lupi? Dacă fuge, este năimit şi nu păstor. Dacă se alătură lor, este fie lup ca şi ei, fie şacalul ce urmează lupii. Dacă este păstor adevărat, luptă pentru a-şi apăra oile, chiar cu preţul vieţii. Nu este uşor, dar nici nu este altă cale, dacă vrei să te numeri cu păstorii cei buni.