Patriarhia apara buna-randuiala a Bisericii lui Hristos

La conferinţa din 3 iunie 2008, marţi ora 18, am fost întrebat care este poziţia Patriarhiei faţă de cele
întâmplate la Timişoara (unde Mitropolitul Nicolae Corneanu s-a împărtăşit la cei de altă credinţă).

Am răspuns, cinstit: "Nu ştiu", căci exista doar un comunicat vag, în care se preciza că vor urma cercetări. Şi, am adăugat, "Abia aştept să aflu!". Ei bine, am aflat astăzi poziţia mai limpede exprimată a Patriarhiei noastre.

Comunicatul a fost dat de Patriarhie ca răspuns la injuriile unor "jurnalişti" anti-ortodocşi (căci acuze nu pot fi numite, depăşind hotarul bunei cuviinţe). Sigur, noi ne-am obişnuit ca Ortodoxiei să i se nege dreptul de a-şi păstra Credinţa, locaşurile de cult, credincioşi etc, atari drepturi fiind rezervate de mulţi din "societatea civilă" doar eterodocşilor. Patriarhia noastră a considerat însă - şi îi suntem recunoscători pentru aceasta - că un răspuns ar fi, măcar de această dată, folositor.

Plin de politeţe, dar foarte limpede, răspunsul arată neavizaţilor un lucru elementar: Biserica există în baza unor legi proprii, ca orice organism din această lume. Încălcarea acestor legi duce la boală, iar boala trebuie tratată. Acest lucru nu înseamnă, cum spun anti-ortodocşii, "intoleranţă", ci ţine de fireasca disciplină internă a oricărui organism. Patriarhia Română, arată textul citat, se conduce după legile întregii Biserici Ortodoxe şi după disciplina sinodală internă. Ea nu poate şi nu are voie să se lase "dusă" de voia, ideile sau sentimentele subiective ale unei persoane. Iar implicarea Bisericii Ortodoxe Române în dialogul ecumenic se poate face doar prin respectarea disciplinei panortodoxe şi a celei sinodale interne. Ca urmare, gestul Mitropolitului Nicolae Corneanu este un act de indisciplină, atât faţă de Sfântul Sinod cât şi de Ortodoxie în general, având nevoie de un răspuns ferm.

Ceea ce mă bucură îndeosebi este precizarea fundamentală că Sfânta Împărtăşanie este expresia unităţii existente în Biserică, iar nu un mijloc de obţinere a unităţii cu cei de altăconfesiune. Acest comunicat, în acelaşi timp ferm şi politicos, poate să lămurească pe cei care vor să vadă adevărul asupra poziţiei ortodoxe de bun-simţ.

 

Desigur, nu mă aştept ca fanaticii ecumenişti şi fanaticii anti-ortodocşi să se bucure de comunicat ori să-l primească. Cei care neagă dreptul Ortodoxiei la propria Credinţă şi la propriile rânduieli (dându-se totodată şi "democraţi"!) vor fi înfuriaţi că Patriarhia mărturiseşte că avem aşa ceva: o Credinţă ortodoxă şi o bună-rânduială bisericească, de asemenea proprie. Pe care fiecare, de la episcop la mirean, trebuie să le păstreze cu sfinţenie şi să le apere cu dăruire. Culmea este că mulţi dintre ei pretind a admira, de pildă, la Catolicism, rânduiala şi disciplina pe care, acum, vor a le interzice Bisericii Ortodoxe Române!! Acest lucru este rasism pur: interzici Ortodoxiei ceea ce lauzi la alte religii!

Dumnezeu să-i ierte şi să-i lumineze!

Mulţumim însă Patriarhiei române pentru acest comunicat, ce arată limpede poziţia (pan-)ortodoxă asupra problemei în discuţie. Şi ne rugăm ca bunul Dumnezeu să-i întărească pe ierarhii noştri pentru ca, biruind presiunile anti-ortodoxe, să poată apăra buna-rânduială a Bisericii noastre până la capăt.

Preot Mihai-Andrei Aldea

Comunicatul Patriarhiei Române:

"Unitatea eclesială este coresponsabilitate În legătură cu opiniile exprimate de domnul Mircea Mihăieş în editorialul Spre anul o mie, apărut în cotidianul Evenimentul Zilei¸ din 2 iunie 2008, precizăm următoarele:

În atitudinile sale privitoare la probleme eclesiologice şi ecumenice, Patriarhia Română se călăuzeşte după principiile eclesiologice panortodoxe şi disciplina sinodală internă, iar nu după principii subiective, arbitrare, influenţate de biografia cuiva sau de relaţii personale amicale.

Biserica Ortodoxă Română a dovedit de-a lungul timpului că are vocaţie şi deschidere către dialogul ecumenic, uneori chiar percepută de către unii ca fiind prea ecumenică. Cu alte cuvinte, implicarea sa ecumenică urmează principiile stabilite prin consens în conferinţele panortodoxe şi disciplina sinodală a Ortodoxiei româneşti şi nu un gest individual, conjunctural sau emoţional.

Comunicatul Patriarhiei Române din ziua de 27 mai 2008, în care se recomanda abţinerea de la anumite gesturi considerate de unii "profetice", iar de alţii problematice, a exprimat, de fapt, poziţia Sfântului Sinod sau a întregii Ortodoxii şi, nicidecum, o poziţie de intoleranţă, aşa cum eronat a fost
interpretat de unii jurnalişti. În orice instituţie bisericească, inclusiv în cea catolică, unitatea se menţine prin consultare şi disciplină comună sau bună rânduială. Iar la fermitate, percepută emoţional ca intoleranţă, se ajunge ca reacţie la indisciplină. Pentru Ortodoxie, Sfânta Taină a Împărtăşaniei este expresia cea mai înaltă a comuniunii şi a unităţii eclesiale deja existente, iar nu o etapă sau mijloc spre realizarea acestui deziderat.

A ne împărtăşi liturgic din acelaşi potir şi a rămâne în continuare în Biserici separate dogmatic şi canonic este un non-sens din punct de vedere teologic. Am ţinut să facem aceste precizări ca urmare a apariţiei în mass-media a opiniilor unor jurnalişti fără competenţă teologică adecvată, care consideră că principiul comuniunii sau al unităţii eclesiale ar depinde doar de opiniile individuale ale conducătorilor bisericeşti mai mult sau mai puţin "toleranţi"!

În concluzie, Biserica Ortodoxă Română rămâne fidelă promovării dialogului şi relaţiilor intercreştine, pe care, însă, înţelege să le cultive în consens şi cooperare eclesială ortodoxă, după cum ne îndeamnă Sfântul Ioan Damaschin: Binele nu este bine, dacă nu este bine făcut sau, altfel spus,nu contează doar buna intenţie, ci şi modalitatea de exprimare a acesteia. În orice caz, apelul la îndreptarea unei atitudini personale care, însă, priveşte comunitatea întreagă, nu diminuează respectul faţă de persoana în cauză."

http://www.patriarhia.ro/Site/Stiri/2008/129.html