Eterna tiganiada ?

Problema sociala reprezentata de tigani nu este de ieri de astazi, ci de cand europenii au intrat in contact cu aceasta etnie. Romii sunt o populatie care nu se lasa asimilata, ci opune o rezistenta deosebit de puternica la orice forma de civilizatie si la orice proces de civilizare, o populatie lipsita (cu exceptii individuale, desigur) de orice simt civic fata de patria de adoptie, traind intr-o continua stare de promiscuu optimism.

Nu numai in Romania, ci oriunde au ajuns, tiganii au reusit sa inspire o lipsa de incredere aproape totala si sa isi construiasca si imaginea de infractori de profesie. Aceasta pentru ca la tigani nu exista alta lege decat a lor, iar respectul pentru celalalt, pentru strain, pentru „gagiu“, este fie egal cu zero, fie conditionat de interese imediate sau de prietenii individuale.

Societatea in jurul lor evolueaza, lumea se schimba, clima se modifica, tiganii raman insa aceiasi, spre disperarea celor din jurul lor. Caci nimeni nu ii iubeste pe tigani (fara doar si poate cu exceptia acelora care nu au intrat niciodata in contact cu ei). Aceasta constanta in inapoiere face ca problema romilor sa devina din ce in ce mai presanta.

In Romania, tara cu o destul de numeroasa comunitate tiganeasca, ultimii 50 de ani au fost marcati de o serie de solutii, toate ineficiente. In timpul regimului comunist, s-a incercat urbanizarea fortata a romilor. Acest efort nu numai ca a fost inutil din punctul de vedere al formarii unei culturi civice elementare a tiganilor, dar a dus si la pagube, greu reparabile, ale centrelor istorice din orasele noastre.

Dupa decembrie 1989, tiganii au fost subiectul unor griji „la standarde occidentale“. Au aparut multe si inutile organizatii nonguvernamentale ale romilor, partide politice ale acestora si, desigur, posturi si institutii guvernamentale. A devenit, intr-un fel, obligatoriu sa ai, ca demnitar roman, un consilier pe problema romilor, sau sa dai cu subsemnatul pe la diferitele manifestari organizate de acestia. Televiziunilor li s-a cerut sa nu ii mai discrimineze pe tigani. Nu mai e voie sa mai auzim si sa vedem prea multe stiri negative cu privire la romi. Este imoral sa spui tiganului ca este tigan, daca acel tigan este infractor, caci, cum spun filosofii moralisti ai vremurilor noi: „infractiunea nu are apartenenta etnica.“

Diferite organizatii nonguvernamentale, bine stipendiate de occidentali ingrijorati ca Romania este plina de „fascisti“, fac „rasismometre“ care sa masoare gradul de „rasism“ din venele majoritarilor. Cu intrebari bine ticluite, de genul „V-ar deranja sa aveti vecini romi?“ se verifica nivelul nazismului valah. Sa il fi pus naiba pe unul sa fi raspuns ca „da“, ca „Hitler“ scria pe fruntea lui…

Tot majoritarii au inceput sa fie educati in spiritul asumarii culturii tiganesti. Este de bon ton sa placa muzica tiganeasca, iar diverse cantarete reciclate scot albume de muzica lautareasca. Daca exista inca un snobism cultural al omului alb, acela se rezuma doar la rezistenta (si aceea, elitista) in fata asa-ziselor manele.

Dar cu tiganii ce s-a intamplat? Exista targuri de locuri de munca pentru ei, exista locuri gratuite in scoli si universitati, se fac campanii in mass-media, campanii care nu pot sa nu atinga coarda sensibila, cu mici puradei pe care bunicii ii mobilizeaza sa mearga la scoala. Mai lipseste putin si politia va duce cu de-a sila pe romi la scoala sau la munca.

Mai mult chiar, in Romania au aparut nu mai putin de doua „capete incoronate“ ale tiganilor: un rege si un imparat. Daca romii nostri, care au redus populatia de lebede a Vienei, ar fi ascultat si ceva Strauss, probabil am fi avut si un Voievod al tiganilor… Dar nu e timp pierdut.

Totusi, s-a schimbat ceva? Vecinii romi, desi trebuie acceptati – ca sa nu fim considerati rasisti, nu? –, continua sa ignore comunitatea in care traiesc confundand blocul cu satra. Politia, neputincioasa din o mie si una de motive (unele dintre ele tinand si de politicile noastre „antirasiste“), nu poate sa faca nimic. Sate tiganesti cu vile imense se racordeaza ilegal la curentul electric, iar orice sanctionare a romilor se lasa cu plansete, vaiete ce ajung la Consiliul Europei, doar nu la bulibasa. Tiganul nostru s-a desteptat, nu atat de mult cat sa se civilizeze, ci cat sa se planga la CEDO ca este chinuit de majoritari. Acum cativa ani, tigancile aruncau cu propriii lor copii in politisti, acum arunca cu reclamatii la UE.

Rata infractionalitatii in randul romilor a scazut potrivit stirilor de la radio. Acolo sunt prezentate stiri doar cu infractori, cetateni omani. La televiziuni, in schimb, faptul ca sunt prezentate si chipurile infractorilor, face ca statistica sa fie tot defavorabila cetatenilor romani de etnie roma. Din ratiuni de „corectitudine politica“ propun angajarea de cosmeticieni pe langa fiecare Inspectorat judetean de Politie.

Dar iata ca integrarea Romaniei in Uniunea Europeana face ca problema tiganilor sa fie pusa si altfel decat stangist-sentimental. Mai intai a fost baronesa Emma Nicholson, care s-a legat de obiceiul primitiv al casatoririi minorilor romi impotriva vointei lor. Un gest ce sfideaza legile sfinte ale multiculturalismului social-liberal, dar care arata ca pragmatismul european nu e mort de tot.

Apoi, au inceput europenii nostri sa isi dea seama, intr-un mod ce sfideaza legile antirasiste, ca desi posesori de pasaport romanesc, romii nostri sunt… tigani. Poate ca asemenea revelatii nu ar fi survenit daca Occidentul nu ar fi fost umplut de cersetori, hoti de buzunare, proxeneti, talhari, prostituate si „vrajitoare“ de etnie tiganeasca. Astfel, anul trecut, intr-un mic orasel de pe langa Milano, oamenii, obositi sa tot fie furati si agresati de etnia noastra cu probleme, au pornit o rascoala spontana. Au fost opriti la timp de carabinieri.

Dupa un an de zile, tot la Milano, o satra tiganeasca este atacata din nou. De data aceasta, nimeni nu a putut evita varsarea de sange. Un gest, desigur, reprobabil, care insa ar trebui sa ne determine sa privim cumva inspre cauzele sale. Caci dincolo de vinovatia imediata a celor care au provocat astfel de conflicte sangeroase (la Milano, la Hadareni si in alte locuri) trebuie asumata si vinovatia acelor comunitati de romi. Sa nu ne ascundem dupa degete; cei care au provocat toate aceste tensiuni interetnice sunt de fapt chiar victimele, care nu au inteles si nici nu inteleg ca nici furtul, nici cersetoria, nici alte infractiuni nu sunt cai prin care se poate obtine acceptarea sociala.

O posibila solutie si o tema de reflectie

Tiganii nu pot fi integrati, nu pot fi asimilati. De aceea, unica solutie viabila este stimularea aparitiei unei constiinte etnice a romilor, urmata, printr-un proces artificial (pe modelul statelor africane) de constituirea unui stat al romilor. Un Stat in care sa isi rezolve ei insisi problemele.

Probabil ca un asemenea proiect pare utopic. Eu cred ca merita incercat si mai cred, sincer, ca un popor care a reusit sa supravietuiasca cu incapatanare istoriei, asa cum au facut-o romii, merita un loc al lor, pe care sa il stapaneasca singuri.

Astfel, tiganii se vor bucura de felul lor de a fi, dar si noi ne vom simti un pic mai linistiti in zbuciumata noastra civilizatie.

Autor: Alexandru-Bogdan Duca
Sursa: http://romanianneocon.wordpress.com/