Prinoasele care se dau pentru sufletul mortului

În ce stare te-a găsit moartea, în aceea te afli, scrie un părinte bisericesc. Adică, de te va găsi moartea mântuit, vei moşteni împărăţia veşnică, iar de te află în păcate, chinurile iadului sunt partea ta. Deci mortul nu poate să-şi mai schimbe starea de dincolo. O singură scăpare mai este. Ne-o arata ''Mărturisirea Credinţei Ortodoxe'', care spune: ''Credinţa ne învaţă că un mare număr de păcătoşi, care s-au căit în clipa de pe urmă, sunt scăpaţi din iad prin rugăciunile şi milosteniile celor vii''.

Prin rugăciunile celor vii înţelegem:  rugăciunile preotului la Sfânta Liturghie, rugăciunile noastre, ale fiecăruia, pentru răposaţi şi parastasele pentru pomenirea morţilor. Pomelnicele morţilor pe care le dăm preotului la Sfânta Liturghie să fie însoţite de o prescură (din care se scoate Trupul Domnului la Sfânta Jertfă), de o lumânare (ca să aibă mortul parte de lumină) şi de vin (din care se pregăteşte Sângele Domnului).

Parastasele se însoţesc de colivă îndulcită cu miere sau zahăr, căci coliva închipuieşte nădejdea noastră în învierea celui răposat, iar mierea şi zahărul, credinţa noastră în  viaţa tihnită şi plăcută a mortului. De asemenea se însoţesc de colaci, vin şi lumânări, care închipuiesc Trupul, Sângele şi Lumina lui Hristos. Apoi tămâie şi untdelemn - toate jertfe plăcute Domnului.

Prin milostenii înţelegem: mâncarea ce urmează după parastas, vasele, hainele, banii, şi orice alte bunuri date de pomană pentru sufletul răposatului. Se cuvine însă ca aceste pomeni să fie împărţite săracilor, nu rudelor noastre sau celor avuţi, căci atunci pomana nu-i deplină şi deci nu-i primită. Iar pomana să o facem cu dragoste şi cu râvnă, nu pentru ochii lumii, sau din silă.