Asociaţia pentru Cultură şi Educaţie SFÂNTUL DANIIL SIHASTRUL

Reguli tipicale

Posturile rânduite de Biserică în cursul anului

Biserica Ortodoxă a rânduit pentru dreptcredincioşii creştini anumite posturi. Căci "postul - zice Sfântul Ioan Gură de Aur - potoleşte trupul, înfrânează poftele cele nesăturate, curăţeşte şi înaripează sufletul, îl înalţă şi îl uşurează". Postul este rânduit pentru curăţirea sufletului prin ajunare, rugăciune, milostenie, spovedanie şi împărtăşirea cu Sfintele Taine. Posturile de peste an şi pricinile pentru care le ţinem sunt:

I. Sfântul şi Marele Post (Postul Paştilor, postul patruzecimii, Păresimile)

Închipuieşte postul cel de patruzeci de zile al Mântuitorului. Ţine 7 săptămâni şi stă în legatură cu Paştile, sărbătoare cu dată schimbătoare. De aceea, începutul acestui post este arătat în calendarul fiecarui an. În acest post nu mâncăm : carne, ouă, brânză. De asemenea postim de peşte, vin şi untdelemn. Cu deosebită evlavie se cuvine să postim în săptămâna de la începutul Postului Mare şi în săptămâna Patimilor. Astfel, în săptămâna de la începutul Marelui Post luni şi marţi se mănâncă numai o dată pe zi - seara - pâine şi apă. Iar în săptămâna Patimilor, în afară de joi, când facem două mese, se manâncă la fel. Vineri şi sâmbătă e post desăvârşit. Bolnavii au voie să mănânce bucate cu untdelemn şi să bea vin în Postul Mare.

II. Postul Sfinţilor Apostoli (sau al Sîmpietrului)

Postul Sfinţilor Apostoli a fost aşezat de Biserică în cinstea Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, precum şi a celorlalţi Apostoli. Stă în legatură cu Paştile şi cu Pogorârea Duhului Sfânt, sărbători cu dată schimbătoare. De aceea nu începe la dată sorocită, ci ţine când mai mult, când mai puţin. Lăsăm sec însă întotdeauna în Duminica Tuturor Sfinţilor, seara, şi postim până la 29 iunie, ziua Sfinţilor Apostoli, care , dacă va cadea miercuri sau vineri nu se mănâncă de dulce. În acest post nu mâncăm: carne, ouă şi brânză. Lunea, miercurea şi vinerea nu mâncăm untdelemn şi nu bem vin. Dacă în zilele de luni, marţi şi joi este vreun sfânt mai mare, însemnat în calendar cu cruce neagră (†), atunci mâncăm peşte, iar de cade miercurea sau vinerea mâncăm numai untdelemn şi bem vin. Întâmplându-se miercurea sau vinerea vreun sfânt cu priveghere, sau hramul bisericii, dezlegăm la untdelemn, la vin şi la peşte.

III. Postul Sfintei Mării (sau al Sântămăriei, postul lui august)

Acest post se ţine în cinstea Născătoarei de Dumnezeu, care înainte de Adormire a petrecut în neîncetată rugăciune şi ajunare. Durează 2 săptămâni: de la 1 la 15 august. Lăsăm sec la 31 iulie, iar de va cadea această zi miercurea sau vinerea, lăsăm sec la 30 iulie. De asemenea, dacă Adormirea Maicii Domnului cade în zi de post, mâncăm de dulce a doua zi, adică la 16 august, iar în ziua Adormirii mâncăm peşte. Nu mâncăm în acest post: carne, ouă, branză şi peşte. Untdelemn şi vin, numai sâmbăta şi duminica.

IV. Postul Naşterii Domnului (sau al Crăciunului)

Închipuie ajunarea de patruzeci de zile a proorocului Moise, precum şi postul patriarhilor din Vechiul Testament. După cum aceia aşteptau venirea lui Mesia cu post şi rugăciune, aşa se cuvine să aştepte creştinii şi să întâmpine prin ajunare pe " Cuvântul lui Dumnezeu". Acest post ţine 40 de zile : de la 15 noiembrie la 25 decembrie. Lăsăm sec în seara Sfântului Filip, la 14 noiembrie. Daca această zi cade miercurea sau vinerea, începem postul în seara zilei de 13 noiembrie. Postim de: carne, ouă şi brânză. Luni, miercuri şi vineri mâncăm fără untdelemn şi vin. Marţi si joi se dezleagă la untdelemn şi vin, iar sâmbătă şi duminică avem dezlegare la peşte, untdelemn şi vin. Dacă în zilele de luni, miercuri şi vineri prăznuim vreun sfânt mare, însemnat în calendar cu cruce neagră (†), mâncăm untdelemn şi bem vin; iar de va cădea hramul bisericii sau sărbătoare însemnată în calendar cu cruce roşie (†), atunci dezlegăm şi la peşte. Marţea şi joia mâncăm peşte, untedelemn şi bem vin cand cade în aceste zile: vreun sfânt mare, hramul sau sărbători cu roşu. În ziua de Ajun se mănâncă tocmai seara şi anume: grâu fiert îndulcit cu miere, poame, covrig sau turte din faină, căci cu seminţe a ajunat Daniil proorocul şi cei trei tineri din Babilon, care au închipuit - mai înainte - Naşterea lui Hristos. La Crăciun, în orice zi ar cădea, mâncăm de dulce.

Zilele de post din cursul anului

În afară de cele patru posturi, Biserica Ortodoxă a rânduit credincioşilor săi să ajuneze şi în anumite zile de peste an:

1. Miercurea şi vinerea de peste săptămână
Miercurea postim, pentru că în aceasta zi s-au sfătuit iudeii să-L vândă pe Hristos. Vineri se ţine post pentru că în această zi a fost răstignit şi a murit Mântuitorul. De aceea, aceste zile sunt întocmai cu Postul Mare. Se mănâncă în aceste zile numai o dată pe zi - seara - bucate fără untdelemn şi nu se bea vin; excepţie fac zilele din post rânduite special în acest sens, în care se dezleagă la untdelemn şi vin, la peşte şi la dulce.

2. Ajunul Bobotezei (5 ianuarie)
În această zi creştinii postesc, mâncând numai o dată - seara - bucate fără untdelemn şi nu beau vin; sau dacă vor, nu mănâncă nimic. Ei se pregătesc să ia Aghiazma mare, a doua zi.
3. Ziua Sfintei Cruci (1 august)
Această zi prăznuieşte amintirea Patimilor Domnului. Dezlegare la vin şi untdelemn.
4. Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul (29 august)
Este praznic pentru întristare, pentru uciderea celui mai aspru postitor şi mai aprins vestitor al pocăinţei. Se dă binecuvantare la untdelemn şi vin.
5. Înălţarea Sfintei Cruci (14 septembrie)

Aminteşte aducerea Sfintei Cruci la Ierusalim, dupa ce fusese răpită de Hosroe, împăratul perşilor, în veacul VII. Dezlegare la vin şi untdelemn.

Dezlegări

Zilele posturilor în care mâncăm untdelemn şi dezlegăm la vin
Din pricina asprimii posturilor si a slăbiciunii trupului omenesc, precum si pentru cinstirea zilelor în care se săvârşeşte Sfânta Liturghie, canoanele Bisericii îngăduiesc creştinilor dezlegare la vin şi untdelemn în zilele:
În Postul Mare : sâmbăta şi duminica; în ziua de 24 februarie: aflarea Capului Sfântului Ioan Botezătorul; la 9 Martie: Sfinţii 40 de Mucenici; la Buna-Vestire, când aceasta cade în ziua de Joia-Mare sau în vinerea ori sâmbăta din Săptămâna Patimilor .
În Postul Crăciunului : la 23 şi 30 noiembrie, la 4, 5, 6, 9, 16 şi 20 decembrie, dacă aceste zile cad luni, miercuri sau vineri - căci în aceste zile se prăznuiesc sfinţi mai însemnaţi .

Zilele posturilor în care mâncăm peşte
Însemnătatea unor praznice împărăteşti şi a unor sfinţi este aşa de mare încât Sfinţii Părinţi au dezlegat mâncarea de peşte în posturile aspre. Arătăm aici aceste praznice şi sfinţi:
În Postul Mare : Buna-Vestire (25 martie) şi în Duminica Floriilor
În Postul Sfinţilor Apostoli : Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul (24 iunie), chiar dacă aceasta ar cădea miercuri sau vineri
În Postul Sîntămăriei : Schimbarea la Faţă (6 august)
În Postul Crăciunului : Intrarea în Biserică a Maicii Domnului - 24 noiembrie chiar dacă această sărbătoare ar cădea miercuri sau vineri
De asemenea mâncăm peşte în zilele de luni, miercuri şi vineri ale acestui post , dacă în aceste zile cade hramul bisericii din enoria noastră.
În sfârşit dezlegăm la peşte în zilele cu sfinţi însemnaţi, precum 23 şi 30 noiembrie, 4,5,6,9,16 şi 20 decembrie, dacă aceste zile cad marţi sau joi. Cu atât mai mult, când în zile de marţi sau joi se întâmplă hramul bisericii.

Zile de post în care se mănâncă de dulce
Pentru bucuria Învierii Domnului, a Pogorârii Sfântului Duh, pentru prisosirea postului - sau din pricina unor eretici cu care nu trebuie sa semene nicidecum creştinul - Sfânta Biserică dezleagă să mâncăm de dulce în anumite zile de post. Acestea sunt :
Miercurile şi vinerile din săptămâna Vameşului şi a Fariseului, din săptămâna Brânzei ( mâncăm numai ouă, brânză, lapte), din Săptămâna Luminată ( între Paşti şi Duminica lui Toma), din săptămâna Rusaliilor (de la Pogorârea Sfântului Duh până la Duminica Tuturor Sfinţilor) şi cele dintre Crăciun şi Bobotează (afară de ajunul Bobotezei - când postim). Aceste miercuri şi vineri sunt însemnate în calendar cu cuvântul "Harţi".
În miercurile şi vinerile în care cad Crăciunul şi Botezul Domnului mâncam tot de dulce.

Zilele şi posturile în care nu se fac nunţi

"Nu se cuvine să facem nuntă oricând - spune Sfântul Simeon al Tesalonicului - căci acest lucru este trupesc şi aducător de veselie trupească. Nu poate cineva să se ingrijească de ale trupului şi în acelaşi timp să şi postească; după cum nimeni nu poate să aibă şi gânduri lumeşti şi să plângă totodată şi pentru suflet".

Nu se fac nunţi în anul 2009:

În toate zilele de post de peste an

În zilele Praznicelor Împărăteşti şi în ajunul acestora

În Săptamâna lăsatului sec de carne (23 februarie - 1 martie)

În Postul Sfintelor Paşti (2 martie - 18 aprilie)

În Săptămâna Luminată (19 - 25 aprilie)

În Postul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel (15 - 28 iunie)

În Postul Adormirii Maicii Domnului (31 iulie - 14 august)

În Postul Naşterii Domnului (15 noiembrie - 24 decembrie)

În perioada de la Crăciun până la Bobotează (25 decembrie - 6 ianuarie)

Zilele şi posturile în care se face Sfântul Maslu

Sfântul Evanghelist Marcu scrie despre Sfinţii Apostoli că "scoteau mulţi diavoli şi ungeau cu untdelemn pe mulţi bolnavi şi-i tămăduiau", după pilda şi porunca lăsată lor de Mântuitorul. De aceea Sfântul Apostol Iacov, în epistola sa, îndeamnă pe creştinii bolnavi, zicând: " Este cineva bolnav între voi? Să cheme preoţii bisericii şi să se roage pentru dânsul, ungându-l pe dânsul cu untdelemn întru numele Domnului". Pe aceste temeiuri, Biserica noastră a orânduit Taina Sfântului Maslu, despre a cărui putere Sfântul Simeon al Tesalonicului învaţă aşa: '' Maslul dă dezlegare păcatelor, ridică din boli şi dă sfinţire''. Este bine, deci, să facă maslu şi cei bolnavi şi cei sănătoşi: cei bolnavi pentru tămăduire, iar cei sănătoşi pentru iertarea păcatelor.

Maslul se face oricând ai nevoie. Dar se obişnuieşte mai cu seamă în zilele de post şi în toate posturile: lunea, miercurea şi vinerea din cursul oricărei săptămâni şi miercurea, joia şi sâmbăta din Săptămâna Patimilor; în toate celelalte posturi de peste an.

Untdelemnul şi făina de la maslu, pe care credincioşii le iau acasă, să se păstreze la loc sfinţit, ca să nu se pângărească, prin necinste şi călcare, ''acelea peste care a umbrit puterea lui Dumnezeu, s-a chemat numele Lui şi care s-au pecetluit cu semnul Sfintei Cruci'', cum bine grăieşte Sfântul Simeon al Tesalonicului, în una din cărţile sale.

Zilele pentru pomenirea obştească a morţilor

Sfănta noastră Biserică mărturiseşte nemurirea sufletului şi crede în învierea morţilor. Ea ne învaţă, pentru aceasta, să ne rugăm pentru răposaţii noştri şi pentru toţi cei care au murit în dreapta-credinţă, ca să aibă partea lor de viaţă veşnică şi de împărtăşirea cu sfinţii în rai. De aceea a rânduit ca zi de rugăciune pentru morţi - sâmbăta - precum şi anumite zile de peste an, în care ducem colivă la biserică şi dăm pomelnic pentru toţi morţii noştri. Aceste zile de obştească pomenire sunt anumite sâmbete, numite Sâmbete ale morţilor. Acestea sunt:

Sâmbăta Lăsatului sec de carne pentru Postul Paştelui - Moşii de iarnă - în care Biserica se roagă pentru morţii cei din veac, moşii şi strămoşii noştri, adormiţi în bună credinţă şi mai ales pentru cei ce au răposat în diferite întâmplări nenorocite, fără împărtăşirea Bisericii şi a rânduielilor ei. Facem parastas mai ales pentru răposaţii noştri nespovediţi, neîmpărtăşiţi, morţi fără lumânare, precum şi pentru morţii neştiuţi, din războaie.

Sâmbăta din săptămâna a doua, a treia si a patra din Postul Paştelui, sunt rânduite tot pentru pomenirea obştească a morţilor, ca să nu rămână ei fără mijlocirea Bisericii tocmai în această vreme de pocăinţă.

Sâmbăta de dinaintea Rusaliilor - Moşii de vară - este tot pentru morţi, ca să se împărtăşească şi ei de mângăierea Sfântului Duh, care S-a pogorât peste Sfinţii Apostoli şi de atunci cârmuieşte lumea în chip nevăzut.

Lunea sau Maţea lui Toma, care se mai numeşte şi Paştele Blajinilor, vine îndată după Duminica Tomii. Deşi nu-i răspândită pretutindeni, este o zi de pomenire a morţilor, în care, din vechime, creştinii pomeneau pe răposaţii lor, ca să se împărtăşească şi ei de bucuria Învierea Domnului. S-a aşezat după Duminica Tomii, fiindcă în Săptămâna Luminată, ce vine după Paşti, nu se fac rugăciuni pentru răposaţi.

Praznicul ''Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul'' - la 29 august - şi sâmbăta de dinaintea Sfântului Dimitrie sunt iarăşi zile în care se obişnuieşte să se pomenească morţii căzuţi în războaie, morţi care au luptat cu credinţă, pentru lege şi patrie, întocmai ca nişte mucenici.

Sărindarele de obşte, sărindarele particulare, pomelnicul anual

Grija neîntreruptă pentru soarta morţilor este una din datoriile creştineşti cele mai mari. Nimic nu-L pleacă mai mult pe Dumnezeu spre iertarea celor răposaţi ca rugăciunile preotului la Sfânta Liturghie. Atunci se pomenesc numele celor vii si mai ales a celor morţi, care nu au putinţa să se roage singuri. Sângele lui Hristos, care se varsă spre mântuirea tuturor, mântuieşte de păcate şi pe morţii noştri. Pentru pomenirea lor la Sfânta Jertfă se dau anumite slujbe:

Sărindarele obşeşti - acelea care se dau la sfinţirea unei biserici, a unei fântâni, sau când se face preot nou în sat. Preotul săvârşeşte atunci 40 de Liturghii, neîntrerupt, la care pomeneşte viii şi morţii creştinului care a dat pomelnicul, La sfârşitul celor 40 de Liturghii se face parastas şi se pomenesc morţii tuturor credincioşilor care au dat pomelnice.

Sărindarele particulare - sunt pomenirile la 40 de liturghii răzleţe. Creştinul scrie în pomelnic un singur răposat, sau pe toţi, iar alteori pune şi numele celor vii. Se mai dau sărindare pentru sporul casei şi binele familiei.

Pomelnicul anual - cu vii şi morţii, se cheamă acela pe care-l dă credinciosul preotului ca să-l pomenească la toate Liturghiile din timpul anului. Pomelnicul anual se dă mai ales la mănăstiri , pentru că acolo se săvârşeşte în fiecare zi Sfânta Liturghie.

Prinoasele care se dau pentru sufletul mortului

În ce stare te-a găsit moartea, în aceea te afli, scrie un părinte bisericesc. Adică, de te va găsi moartea mântuit, vei moşteni împărăţia veşnică, iar de te află în păcate, chinurile iadului sunt partea ta. Deci mortul nu poate să-şi mai schimbe starea de dincolo. O singură scăpare mai este. Ne-o arata ''Mărturisirea Credinţei Ortodoxe'', care spune: ''Credinţa ne învaţă că un mare număr de păcătoşi, care s-au căit în clipa de pe urmă, sunt scăpaţi din iad prin rugăciunile şi milosteniile celor vii''.

Prin rugăciunile celor vii înţelegem: rugăciunile preotului la Sfânta Liturghie, rugăciunile noastre, ale fiecăruia, pentru răposaţi şi parastasele pentru pomenirea morţilor. Pomelnicele morţilor pe care le dăm preotului la Sfânta Liturghie să fie însoţite de o prescură (din care se scoate Trupul Domnului la Sfânta Jertfă), de o lumânare (ca să aibă mortul parte de lumină) şi de vin (din care se pregăteşte Sângele Domnului).

Parastasele se însoţesc de colivă îndulcită cu miere sau zahăr, căci coliva închipuieşte nădejdea noastră în învierea celui răposat, iar mierea şi zahărul, credinţa noastră în viaţa tihnită şi plăcută a mortului. De asemenea se însoţesc de colaci, vin şi lumânări, care închipuiesc Trupul, Sângele şi Lumina lui Hristos. Apoi tămâie şi untdelemn - toate jertfe plăcute Domnului.

Prin milostenii înţelegem: mâncarea ce urmează după parastas, vasele, hainele, banii, şi orice alte bunuri date de pomană pentru sufletul răposatului. Se cuvine însă ca aceste pomeni să fie împărţite săracilor, nu rudelor noastre sau celor avuţi, căci atunci pomana nu-i deplină şi deci nu-i primită. Iar pomana să o facem cu dragoste şi cu râvnă, nu pentru ochii lumii, sau din silă.

Acatiste, privegheri şi rugăciuni la toată cererea

'' Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi'', zice Domnul. Adevăratul credincios ascultă numai acestă chemare. El caută alinarea nevoilor şi împlinirea cererilor sale numai la Dumnezeu. Biserica îi pune la îndemână toate mijloacele. Între aceste mijloace sunt şi următoarele slujbe şi rugăciuni:

Acatistele - sunt slujbe anumite, care se pot citi şi la cererea credinciosului, pentru feluritele sale nevoi. Să spună dar, preotului, ce acatist crea să-i citească. La acatist aducem: pomelnicul viilor, tămâie şi untdelemn, şi le dăm preotului.

Privegherile - sunt tot slujbe pentru binele şi sporul casei, pentru boală sau pentru o mare nevoie. Ele se fac seara, în orice zi, dar mai ales în posturi. Când vrem să facem priveghere, aducem la biserică: 5 pâini sau 5 prescuri, puţin grâu, o sticlă cu vin şi una cu untdelemn. După ce le binecuvintează preotul luam o parte din ele acasă. Prescurile şi vinul le folosim la mâncare, untdelemnul îl ardem în candelă, iar grâul îl amestecăm în sămânţă.

Rugăciunile la toată cererea - le face preotul în biserică atunci când săvârşeşte Sfânta Liturghie. Aceste rugăciuni se fac pentru boală, pagubă, călătorie, vrăjmaşi şi pentru orice trebuinţă. Credinciosul spune preotului pentru ce să se roage, iar el stie ce să facă. La începutul Sfintei Liturghii ducem preotului prescuri, din care el va scoate o părticică, pe care o dăm celor bolnavi, sau o mâncăm noi înşine, înainte de masă.