Crezul este o mărturisire de credinţă rezumată pe care s-ar cuveni să o ştie pe de rost tot creştinul care se numeşte ortodox.

Aparţine Sfintei Tradiţii, de aceea, în timp, a cunoscut mai multe variante înaintea celei actuale care are aprobare sinodală. A circulat mai întâi o mărturisire de  credinţă ortodoxă numită Simbolul Sfinţilor Apostoli, nu pentru că ar fi fost formulată chiar de către ei, ci pentru că  a apărut în Biserica vremurilor apostolice, ca o fixare a ceea ce nu trebuia să se uite din ce lăsaseră prin viu grai Sfinţii Apostoli. Sfântul Athanasie cel Mare, valorificând această formă mai veche, a facut-o mai explicită pentru controversa cu Arie, lăsându-ne varianta numită Simbolul athanasian.

Forma actuală, singura folosită în Biserica Ortodoxă, a fost definitivată la primele două sinoade ecumenice. Acest text canonic în Biserica ortodoxă este următorul:
 1. Cred întru Unul Dumnezeu, Tatăl Atotţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului, văzutelor tuturor şi nevăzutelor.
 2. Şi întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut, mai înainte de toţi vecii.
 3. Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut, Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut.
 4. Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara şi S-a făcut om.
 5. Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Pilat din Pont, a pătimit şi S-a îngropat.
 6. Şi a înviat a treia zi după Scripturi şi S-a suit la ceruri şi şade de-a dreapta Tatălui.
 7. Şi iarăşi va să vină cu slavă, să judece viii şi morţii, a cărui Împărăţie nu va avea sfârşit.
 8. Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cela ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, Care a grăit prin proroci.
 9. Întru una Sfântă Sobornicească şi apostolească Biserică.
10. Mărturisesc un botez întru iertarea păcatelor.
11. Aştept învierea morţilor
12. Şi viaţa veacului ce va să fie. Amin!

Primele şapte articole, referitoare mai ales la Mântuitorul Hristos, au fost formulate de Sfinţii Părinţi adunaţi în Sinodul de la Niceea (325) ca să combată arianismul, care tăgăduia dumnezeirea Fiului. Ultimele cinci articole au fost adăugate la Sinodul de la Constantinopol (381), la care Sfinţii Părinţi s-au reunit ca să-i combată pe luptătorii împotriva Sfântului Duh (pnevmatomahii). Toate sinoadele ecumenice următoare au confirmat acest text şi au interzis orice schimbare, adăugare sau eliminare din text, dând anatema asupra celor care ar întrăzni să facă aşa ceva.

Catolicii şi protestanţii se află sub această anatemă a Sfinţilor Părinţi reuniţi în sinoade ecumenice, căci au schimbat mărturisirea prin adăugarea lui Filioque la versetul 8. Prin această mărturisire greşită ei învaţă că Duhul Sfânt purcede nu numai de la Tatăl, cum ne-a spus Hristos, ci şi de la Fiul. Consecinţele acestei modificări vor fi discutate la locul potrivit.