Bunatatea lui Dumnezeu si prostia multora ?

Deoarece ei înşişi nu sunt buni, mulţi confundă bunătatea lui Dumnezeu cu prostia:

"Dumnezeu este bun, trebuie să mă ajute!" spun ei, apăsând îndeobşte pe cuvântul "trebuie". Dar de ce trebuie, mă rog? De ce trebuie Dumnezeu să te ajute? "Păi, dacă e bun..." Tocmai, dacă este bun, te va ajuta numai dacă e bine să te ajute. Dacă nu e bine să te ajute, nu te va ajuta! "Cum aşa?" se minunează dânşii. Uite, diavolul vrea să facă rău, să distrugă, să nimicească. Ar fi bine ca Dumnezeu să-l ajute? "NU!!" De ce? N-aţi zis voi că dacă este bun trebuie să ajute? Dar pe unul care vrea să vă bată, n-ar trebui să-l ajute? Sau pe unul care vrea să vă taie gâtul, n-ar trebui să-l ajute? Nu? De ce? Pentru că ceea ce fac ei este rău? Aşa! Dar ce bine faceţi voi?

Autor: Preot Mihai-Andrei Aldea

Biserica lor ...

Îmi este dificil să-mi imaginez cum Sfântul Pavel ar fi stat la negocieri cu Sfântul Petru: „Petre, uite, în Corint am şi eu un nepot, băiat bun, îl punem preot acolo, garantez pentru el şi după aia, rezolvăm pe vărul matale din Ierusalim, cel despre care vorbisem data trecută. Ce zici, Petre, rezolvăm?” „Rezolvăm, Pavele, rezolvăm, că doar suntem prieteni, dar nu uita de problema cu banii strânşi luna trecută, că am de achitat nişte datorii prin cetate!” „Se rezolvă, Petre, se rezolvă.”

Săracii noştri Sfinţi Apostoli... Au ales mucenicia, jertfirea acestei vieţi trecătoare pentru Hristos, întru dobândirea vieţii veşnice. Au avut o indiferenţă binecuvântată faţă de patimi. Au luptat cu Întunericul şi au adus Lumina. Epigonii de astăzi, urmaşii lor aleg viaţa pământească, se simt bine în întuneric, e călduţ acolo... Am observat cum în administraţia bisericească se naşte o nouă specie: cei care mimează slujirea. Îi putem întâlni în multe locuri. Îţi zâmbesc arogant, se simt puternici, toată fiinţa lor respiră aerul apartenenţei la grup. Da, la grup, nu la Biserică. Sunt tineri, i-au înlocuit cu succes pe bătrânii compromişi de relaţia cu regimul comunist, adică pe părinţii lor, pe unchii lor, pe socrii lor. Sunt moderni. Ştiu să negocieze, ştiu să administreze, ştiu să prospere. Biserica lor devine o mare societate pe acţiuni.

Citeşte mai departe...

Ecumenism si fanatism

Păstorul cel bun îşi pune viaţa pentru oile sale. Iar cel plătit, care nu este păstor adevărat, şi nu îl doare inima de oi, când vede lupul venind, lasă oile şi fuge, iar lupul răpeşte şi risipeşte oile. Dar pe lângă păstorul cel bun şi năimitul la turmă se mai găseşte şi lupul în haină de păstor. Sfântul Apostol Pavel îşi avertiza fiii duhovniceşti că vor intra între ei lupi îngrozitori ce vor rupe din turmă, şi că dintre ei, chiar, se vor ridica asemenea (ne)oameni. Dar prin ce spun Sfintele Scripturi că lucrează şi se cunosc aceşti lupi răpitori? Prin aceea că vor grăi învăţături răstălmăcite, ca să ducă în înşelare pe creştini. Deci, prin cuvântul Scripturii – care este absolut pentru orice creştin (1) - vedem că lupi îngrozitori sunt numiţi cei care învaţă poporul creştin o aşa-zisă învăţătură a lui Hristos care de fapt e răstălmăcire. Şi ce trebuie să facă păstorul cel bun când vede aceşti lupi? Dacă fuge, este năimit şi nu păstor. Dacă se alătură lor, este fie lup ca şi ei, fie şacalul ce urmează lupii. Dacă este păstor adevărat, luptă pentru a-şi apăra oile, chiar cu preţul vieţii. Nu este uşor, dar nici nu este altă cale, dacă vrei să te numeri cu păstorii cei buni.

Citeşte mai departe...

Parintele Savatie: "Scandalul cip-urilor"

Introducerea cip-urilor este, fără îndoială, un scandal. Ceea ce se întîmplă acum în România, s-a întîmplat ceva mai devreme în Rusia, iar şi mai devreme în SUA, Grecia şi alte state occidentale. În toate aceste cazuri revolta nu trebuie privită ca pe o reacţie provenită pe fondul unui fanatism religios, aşa cum încearcă să o sucească unele glasuri din presă, ci, mai întîi de toate, ca o reacţie de apărare împotriva unei înregimentări forţate într-un sistem de supraveghere suspect.

De la bun început, motivaţia oficială a introducerii cip-urilor este falsă şi neconstituţională. Chipurile e nevoie de cip-uri pentru o luptă mai eficientă împotriva criminalităţii. Acest lucru îl afirmă oficiali din sistemul de securitate al statului care ştiu mai bine ca oricine că toţi criminalii au deja datele personale înmagazinate în bazele ministerelor de profil. A aplica aceste cip-uri unor persoane fără antecedente penale, cu scopul declarat de prevenire a infracţiunilor, echivalează cu suspectarea lor de intenţii sau amestecuri criminale. Acest lucru încalcă prezumţia de nevinovăţie şi o grămadă de alte drepturi şi libertăţi pe care Constituţia României le garantează cetăţenilor.

Recurgerea la cip-uri din partea statului este o înjosire a demnităţii umane, iar în sens invers, acceptarea acestor cip-uri de către cetăţeni este o robie de bună voie. Dacă în antichitate robilor li se aplicau inele în nări şi urechi, lanţuri cu plăcuţe sau tatuaje pe care era înscris numele stăpînului, acum aceste ştampile ale robiei vor fi cip-urile obligatorii. Iată de ce unii oameni din Biserică afirmă că acceptarea cip-urilor poate fi văzută ca o lepădare de Hristos, prin care trebuie să înţelegem renunţarea de bună voie la libertatea oferită prin jertfa crucii, pentru a ne robi unui sistem străin de scopul mîntuirii şi al împlinirii binelui pe pămînt.

Citeşte mai departe...