Parintele Staniloae - Despre nationalism
“Intelectualitatea română s-a îndepărtat de ortodoxie”
Liiceanu cred că-i tare străin de credinţă. A venit Liiceanu odată la mine, mi s-a părut că vine să intre într-o legătură spirituală şi să-mi ceară nişte studii. Da’ în convorbire am ajuns la întrebarea ce program are, ce vrea să publice, zice: „Eu vreau să public câte o lucrare despre fiecare filosof şi despre fiecare religie.” „Şi de ce asta?” „Păi, ca să-i cunoaştem…” „Păi mi se pare că îi prea cunoaştem, că nu ne cunoaştem pe noi, şi cred că ar trebui să ne cunoaştem pe noi mai mult”. Şi a plecat fără să intre în discuţie cu mine despre colaborare.
Intelectualitatea română de astăzi s-a îndepărtat de ortodoxie, asta am remarcat de multe ori; mi se pare că e cea mai îndepărtată intelectualitate de credinţa poporului. Ispita Occidentului, ştiţi… Poate că stând multă vreme în legătură cu fanarioţii, la mijlocul secolului XIX, debarasându-se de ei s-au aruncat în braţele unei Franţe care era atee.
Lectie de istorie: Armata romana la Budapesta
Ca urmare a înfrângerii în război şi a presiunii minorităţilor naţionale, Imperiul Austro-Ungar se destramă. Partea austriacă s-a separat într-un mod organizat, fără violenţă, în schimb în partea ungară a imperiului au avut loc confruntari armate, întinse şi pe parcursul anului 1919. La 29 octombrie 1918, regatul Croaţiei, Slavoniei şi Dalmaţiei îşi proclamă independenţa, devenind ulterior parte a Iugoslaviei.
La semnarea armistiţiului (3 noiembrie), în Ungaria era la putere un guvern condus de Mihály Károlyi, aristocrat cu vederi pro-Antanta. (După abolirea monarhiei, la 16 noiembrie 1918, Károlyi devine preşedintele republicii, iar Dénes Berinkey prim-ministru). Guvernul ungar a încercat să ofere minorităţilor naţionale autonomie culturală şi administrativă, dar acestea au refuzat, cerând separarea de statul ungar.
La întâlnirea dintre generalul francez Louis Franchet d'Esperey (comandantul armatei aliate din Balcani) şi contele Károlyi (Belgrad, 13 Noiembrie 1918), s-a încheiat o convenţie, în principal de natură militară, stabilindu-se o linie de demarcaţie între România şi Ungaria (în Transilvania), iar la sud de Mureş Banatul şi Baranya au fost puse sub ocupaţie franco-sârbă.
Dumnezeiasca Impartasanie
Aşadar, odată, în timpul Sfintei Liturghii, mergând să mă împărtăşesc cu Dumnezeieştile Taine, mi s-a întâmplat un lucru dincolo de orice aşteptare. Îndată ce am primit Sfânta Împărtăşanie în gură, L-am simtit pe Hristos Însuşi înlăuntrul meu. Mi-a cuprins în întregime trupul, sufletul, toată fiinţa. S-a unit cu mine mai strâns si mai intim decât orice comuniune posibilă între doi oameni. Sângele Lui a devenit una cu sângele meu, iar Trupul Lui una cu trupul meu. Oamenii rămân totdeauna despărţiţi cel putin la nivel de epidermă; până si mamele însărcinate au trup distinct de cel al embrionului. Însă Hristos S-a unit cu trupul meu în sensul propriu al cuvântului. Până şi mâinile, picioarele, ochii, toate membrele mele erau Hristos. Mă umplusem de El pe de-a-ntregul. Pacea Lui se revărsa întru mine. Sufletul meu, profund mişcat şi fericit de prezenţa Lui, tresaltă de uimire: cum este cu putinţă să se întâmple acest lucru? După atâtea veacuri! După atâtea păcate! Ce fel de bunăvoinţă dumnezeiască era aceasta? îndrăznesc să afirm că, pentru scurt timp, devenisem cu adevărat teofor. Îl purtam înlăuntrul meu pe Hristos, pe Dumnezeu, Care Se sălăşluise în mintea mea, în sufletul meu, până şi în trupul meu, în chip real, intens, ca o prezenţă extrem de vie.

















