Asociaţia pentru Cultură şi Educaţie SFÂNTUL DANIIL SIHASTRUL

Despre Sfântul Daniil Sihastrul

Viaţa Sfântului Daniil Sihastrul

Cuviosul Părintele nostru Daniil Sihastrul a fost unul din cei mai mari sfinţi pe care i-a odrăslit pământul Moldovei, mare dascăl ai pustiei şi povăţuitor al călugărilor.

Acest sfânt al neamului nostru s-a născut într-o familie de oameni săraci de pe moşia mănăstirii Sfântul Nicolae din Rădăuţi, la începutul secolului al XV-lea, primind din botez numele de Dumitru. Fiind ales de Dumnezeu din sânul maicii sale pentru viaţa cea îngerească a pustnicilor, s-a dovedit din pruncie purtător de Hristos. Că niciodată nu lipsea de la biserică, nici nu se juca asemenea cu ceilalţi copii, nici nu căuta odihnă şi mâncare; ci mereu se ruga, şi întru toate asculta de părinţi.

Când avea vârsta de zece ani, fiind dat să înveţe carte în mănăstirea Sfântul Nicolae din Rădăuţi, copilul Dumitru, deşi tânăr cu vârsta, s-a dovedit bătrân cu înţelegerea. Căci în puţină vreme a deprins Ceaslovul şi Psaltirea pe de rost, precum şi nevoinţa cea duhovnicească, adică rugăciunea cea de taină a inimii, postul, smerenia şi păzirea minţii de gânduri rele. Pentru aceasta cuvioşii călugări foarte mult îl iubeau şi se foloseau de blândeţea şi priceperea lui, căci era întotdeauna umbrit de darul Duhului Sfânt.

După cinci ani de ucenicie, tânărul ostaş al lui Hristos s-a făcut călugăr în această mănăstire, primind numele marelui prooroc şi împărat David. Şi era întru toate ascultător cuvioşilor părinţi, având ca dascăl şi părinte duhovnicesc pe mult nevoitorul şi purtătorul de Dumnezeu Sfântul Ierarh Leontie de Rădăuţi.

Acest tânăr monah David era foarte râvnitor în nevoinţa vieţii călugăreşti. Cel mai mult iubea liniştea, postul şi rugăciunea. Zilnic nu gusta nimic până la asfinţitul soarelui, iar uneori postea desăvârşit câte trei şi chiar cinci zile şi se hrănea numai cu legume şi ierburi. În ascultare era tăcut, blând şi tuturor supus, iar la biserică zăbovea ziua şi noaptea ca o candelă mereu nestinsă. Încă şi la chilie dormea puţin pe un mic scăunel, mereu veghind şi cugetând la cele dumnezeieşti. Iar dintre cărţi cel mai mult iubea Psaltirea, pe care o ştia pe de rost şi o repeta zilnic.

Aşa nevoindu-se câţiva ani de zile, Cuviosul David s-a făcut vas al Sfântului Duh, învrednicindu-se de darul preoţiei şi al facerii de minuni. Mulţi bolnavi, auzind de minunile ce se făceau prin rugăciunile lui, alergau la smeritul ieromonah David şi se vindecau de suferinţele lor. Alţii veneau să-i ceară sfat, că era foarte înţelept în cuvânt şi înainte-văzător, iar alţii veneau să-şi mărturisească păcatele, căci ajunsese cuviosul vestit duhovnic în părţile de nord ale Moldovei.

Văzând ieromonahul David că este înconjurat de lume şi nu mai are linişte de rugăciune, temându-se de duhul slavei deşarte, a luat binecuvântare de la episcopul de Rădăuţi şi s-a retras la Mănăstirea Sfântul Lavrentie (Laurenţiu). Dar şi acolo îl căutau credincioşii, precum şi cei bolnavi de duhuri necurate. Cuviosul David însă ziua făcea ascultare şi stătea între oameni, iar noaptea priveghea, se ruga şi împletea coşuri de nuiele pentru obşte. Aşa îşi omora cuviosul ispitele tinereţii şi cugetul slavei deşarte.

Odată l-a trimis egumenul cu oarecare ascultare în oraşul Siret. Acolo, înconjurându-l credincioşii, a zăbovit cuviosul o zi, neputând a se întoarce la timp în mănăstire. Atunci egumenul i-a dat canon să nu mai iasă o vreme din lavră. Deci, smerindu-se ieromonahul David, şi-a împlinit cu bucurie canonul, dând slavă lui Dumnezeu pentru toate.

Trecând câţiva ani şi Cuviosul David sporind mult în nevoinţa duhovnicească, se simţea chemat de Duhul Sfânt la viaţa pustnicească. Sufletul său era rănit de dragostea lui Hristos şi dorea să-L slăvească neîncetat cu îngerii şi cu sihastrii din codrii Carpaţilor.

Deci, primind binecuvântare de la egumenul mănăstirii Sfântul Lavrentie, a îmbrăcat mai întâi marele şi îngerescul chip al schivniciei, schimbându-şi numele din David în Daniil. Apoi, tăinuindu-se de lume, cu puţin înainte de anul 1450, s-a retras singur în adâncul codrilor pe valea pârâului Secu din judeţul Neamţ, unde mai târziu a luat fiinţă Mănăstirea Sihăstria. Aici s-a nevoit paisprezece ani în aspre osteneli călugăreşti. Dar, văzându-se înconjurat de lume, s-a retras în nordul Moldovei, aproape de sihăstria Putna.

Călăuzit de Dumnezeu, Cuviosul Daniil şi-a făcut aici mai întâi o colibă de lemn pe valea pârâului Viţeul. Apoi, aflând o stâncă mare în apropiere, şi-a săpat cu dalta o mică chilioară în peretele stâncii, cât să poată încăpea. Alături şi-a săpat o alta încăpere, drept paraclis de rugăciune, cum se vede până astăzi. În această stâncă s-a nevoit Cuviosul Daniil în plăcere de Dumnezeu mai mult de douăzeci de ani.

Nevoinţa Preacuviosului Părintelui nostru Daniil Sihastru în chilia de la Putna era aceasta:
Ziua şi noaptea priveghea în neîncetată rugăciune şi cugetare la cele dumnezeieşti, postind până la asfinţitul soarelui şi dormind foarte puţin pe un mic scaun de lemn. Din chilie nu ieşea deloc toată săptămâna. Mâncarea lui era formată din pesmeţi de pâine, rădăcini şi ierburi, iar lucrul mâinilor sale era împletirea coşurilor de nuiele. Duminica săvârşea Sfânta Liturghie şi se împărtăşea cu Trupul şi Sângele lui Hristos, apoi primea pe cei ce veneau la el pentru vindecare de boli şi pentru cuvânt de folos. În posturi se înfrâna câte trei şi uneori cinci zile şi avea darul rugăciunii şi al lacrimilor.

Pentru sfinţenia vieţii sale, pentru postul îndelungat şi pentru privegherile cele de toată noaptea cu rugăciuni şi cu lacrimi, Cuviosul Daniil Sihastrul a fost multă vreme ispitit de diavoli, căutând să-l alunge din pustie sau să-l arunce în păcatul cel cumplit al slavei deşarte. Dar el, cerând ajutorul lui Hristos şi cu puterea Sfintei Cruci, biruia toate cursele diavolului. Pentru aceea, în puţină vreme s-a învrednicit de la Dumnezeu de darul lacrimilor, al mai înainte-vederii şi al vindecării de boli. Căci izgonea duhurile necurate din oameni numai cu cuvântul şi vindeca tot felul de bolnavi. Apoi cunoştea cugetele cele ascunse şi spunea multora tainele cele viitoare, căci era plin de darul Duhului Sfânt.

Pentru nişte daruri ca acestea, numele Cuviosului se făcuse cunoscut în toată ţara Moldovei, iar poporul,' de la mic până la mare, l-a numărat din tinereţe în ceata sfinţilor. Cei mai mulţi îl numeau Sfântul Daniil, Sihastrul cel Bătrân, căci era părinte şi povăţuitor al tuturor sihastrilor din nordul Moldovei. Alţii, îndeosebi călugării, îl numeau Sfântul Daniil Schimonahul. Iar după mutarea sa din trup, era numit în popor Sfântul Daniil cel Nou, ca sa-l deosebească de alţi cuvioşi cu acelaşi nume.

În anul 1451, întâmplându-se grabnică moarte domnului ţării, Bogdan Voievod, fiul său, Ştefan, cu greu a scăpat de primejdie. Dar, auzind de nevoinţa şi minunile Sfântului Daniil Sihastrul şi fiind în grea strâmtoare, a fost călăuzit de Duhul Sfânt la chilia lui. Aici, poposind câteva zile, şi-a mărturisit cugetele înaintea Cuviosului şi a primit de la el dezlegare de păcate şi multe cuvinte de mângâiere. Apoi, liniştindu-i sufletul, marele sihastru l-a binecuvântat şi s-a rugat pentru dânsul, apoi i-a proorocit că în curând va fi domn al Moldovei şi l-a liberat cu pace.

În primăvara anului 1457, Ştefan cel Mare, ajungând pe scaunul Moldovei, s-a încredinţat de împlinirea proorociei Sfântului Daniil Sihastrul şi de darul lui Dumnezeu care era întru dânsul. Din anul acela, Cuviosul i-a fost marelui domn cel dintâi sfetnic, duhovnic şi rugător către Dumnezeu. Adeseori voievodul poposea la chilia lui şi îşi mărturisea păcatele, apoi cerea cuvânt de folos şi nimic nu făcea fără rugăciunea şi binecuvântarea lui. Iar Cuviosul îl îmbărbăta şi îl îndemna să apere ţara şi creştinătatea de mâinile păgânilor, încredinţându-l că de va zidi după fiecare luptă câte o biserică spre lauda lui Hristos, în toate războaiele va birui. Astfel, ascultându-l, Ştefan cel Mare a apărat cu multă vitejie Biserica lui Hristos şi ţara Moldovei după căderea Bizanţului, aproape o jumătate de secol, câştigând patruzeci şi şapte de războaie şi înălţând patruzeci şi opt de biserici. În felul acesta, Sfântul Daniil Sihastrul s-a dovedit un mare apărător al Ortodoxiei româneşti şi ctitor duhovnicesc al mănăstirilor înălţate la îndemnul său. Odată, poposind domnul Moldovei în chilia Cuviosului, a fost îndemnat de marele sihastru să zidească în apropiere de chilia sa o mănăstire de călugări, întru pomenirea Adormirii Maicii Domnului, către care avea mare evlavie. Deci, ascultându-l Ştefan Voievod şi împreună alegând locul, cu binecuvântarea lui s-a început în anul 1466 zidirea Mănăstirii Putna. Iar în anul 1470, când s-a sfinţit acest dumnezeiesc locaş, însuşi Sfântul Daniil a luat parte, fiind cinstit de toţi ca un al doilea ctitor.

Se mai spunea despre dânsul că, voind Ştefan Vodă să-i încredinţeze mănăstirea, de multe ori l-a rugat să fie egumen şi părinte duhovnicesc al Putnei. Dar Cuviosul, socotindu-se nevrednic de o cinste ca această şi iubind mai mult liniştea, a rămas mai departe la mica lui chilie din peşteră. Pentru sfinţenia vieţii sale, Cuviosul Daniil Sihastrul s-a dovedit din tinereţe purtător de Hristos şi mare dascăl al liniştii şi rugăciunii lui Iisus. În timpul vieţii sale nu era în Moldova alt sihastru şi duhovnic mai vestit, nici alt lucrător şi dascăl al rugăciunii mai iscusit decât el. De aceea, toţi egumenii şi duhovnicii din nordul Moldovei, ca şi dregătorii din sfatul ţării îl aveau de părinte duhovnicesc.

Urmând exemplul vieţii sale, numeroşi călugări iubitori de linişte din chinovii se retrăgeau în pustie cu binecuvântarea Cuviosului Daniil şi deveneau sihaştri şi lucrători sporiţi ai rugăciunii lui Iisus. Astfel, acest mare ascet al Moldovei, avea prin mănăstiri şi sate numeroşi fii duhovniceşti, iar prin munţi şi prin codri avea peste o sută de ucenici sihaştri, care se nevoiau în plăcere de Dumnezeu, după sfatul său.

Într-adevăr, Sfântul Daniil Sihastrul a creat în Moldova de nord o mare mişcare isihastă, aproape fără egal, înnoind astfel pentru multă vreme viaţa duhovnicească în mănăstiri şi schituri şi ridicând o întreagă generaţie de sihaştri şi rugători ai neamului.

După anul 1470, văzând Cuviosul că la Putna nu mai are linişte din cauza mănăstirii şi a mulţimii credincioşilor ce veneau aici, a părăsit chilia în care se nevoise peste douăzeci de ani şi s-a retras în taină în pădurile seculare din jurul Mănăstirii Voroneţ. Aici se nevoiau ca la cincizeci de călugări sub povăţuirea ieroschimonahului Misail, vrednic ucenic al Sfântului Daniil. Deci, aflând un loc retras în preajma mănăstirii, şi-a făcut o mică chilie sub stânca numită Şoimul şi aici se ostenea Cuviosul în desăvârşită linişte şi plăcere de Dumnezeu.

Însă n-a trecut multă vreme şi îndată numele lui s-a făcut cunoscut în toate satele din partea locului, încât veneau la el tot felul de bolnavi, paralizaţi, oameni stăpâniţi de duhuri necurate şi se vindecau. Credincioşii, neputând ajunge la chilia lui, aşteptau jos în mănăstire. Iar Cuviosul cobora noaptea, se ruga pentru ei, le spunea pricina suferinţei, îi sfătuia, îi binecuvânta şi îi trimitea sănătoşi la casele lor.

În vara anului 1476, Ştefan cel Mare, pierzând lupta de la Războieni în faţa turcilor, s-a dus la chilia Sfântului Daniil Sihastrul, bunul său părinte duhovnicesc de la Voroneţ. Deci, "bătând Ştefan Vodă în uşa sihastrului să-i descuie, a răspuns sihastrul să aştepte Ştefan Vodă afară până va termina ruga. Şi după ce şi-a terminat sihastrul ruga, l-au chemat în chilie pe Ştefan Vodă. Şi s-a spovedit Ştefan Vodă la dânsul. Şi a întrebat Ştefan Vodă pe sihastru ce să facă, că nu poate să se mai bată cu turcii. Închina-va ţara la turci sau nu? Iar sihastrul a zis să nu o închine, că războiul este al lui; numai că, după ce va izbăvi, să facă o mănăstire acolo, în numele Sfântului Gheorghe".

Deci, crezând domnul Moldovei în proorocia Sfântului Daniil că va birui pe turci şi luând de la el rugăciune şi binecuvântare, îndată a adunat oaste şi a izgonit pe turci din ţară. Aşa ajuta Cuviosul cu rugăciuni fierbinţi către Dumnezeu să se izbăvească Moldova şi ţările creştine de robia păgânilor.

Răposând mitropolitul Teoctist, în toamna anului 1477, Ştefan cel Mare s-a sfătuit cu clerul şi episcopii ţării să aleagă păstor şi părinte al Moldovei pe Sfântul Daniil Sihastrul de la Voroneţ. Dar Cuviosul auzind de aceasta, s-a rugat cu lacrimi lui Dumnezeu şi voievodului să nu-l înstrăineze până la moarte de fericita lui linişte. Deci, cucerindu-se toţi de smerenia şi sfinţenia lui, şi-au cerut iertare şi l-au lăsat în pustie să slăvească neîncetat pe Dumnezeu.

Timp de douăzeci de ani cât a sihăstrit la Voroneţ, Cuviosul Daniil a creat aici o nouă vatră isihastă, tot atât de importantă ca cea de la Putna. Căci în puţină vreme s-au adunat în jurul său zeci de sihaştri, unii mai nevoitori decât alţii, care se osteneau fie în codrii Voroneţului, fie în munţii Rarăului, fie de-a lungul Carpaţilor Răsăriteni. Cei mai mulţi practicau rugăciunea lui Iisus, postul şi tăcerea.

Alţii citeau zilnic psaltirea, alţii făceau mii de metanii şi împleteau coşuri, iar alţii, fiind buni caligrafi, scriau cărţi de slujbă pentru biserici şi mănăstiri. Cei mai aleşi ucenici ai Cuviosului Daniil Sihastrul au fost: mitropolitul Grigore Roşca, monahul caligraf Ioan, precum şi egumenii Misail şi Efrem, toţi din Mănăstirea Voroneţ; apoi cuviosul Pahomie Sihastrul şi egumenul Nil din Mănăstirea Slatina; egumenul Paisie, Paladie Sihastrul şi Anastasie Sihastrul de la Mănăstirea Neamţ, Isaia Pustnicul de la Mănăstirea Moldoviţa, egumenul Gherontie de la Humor şi mulţi alţii.

Aducându-şi aminte Ştefan cel Mare de făgăduinţa dată lui Dumnezeu şi Sfântului Daniil Sihastrul, în vara anului 1488 a zidit din temelie, la Mănăstirea Voroneţ, o frumoasă biserică din piatră închinată Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă, în locul vechii biserici de lemn.

La 14 septembrie, în acelaşi an, biserica a fost sfinţită de mitropolitul Gheorghe, în prezenţa fericiţilor ei ctitori, Ştefan Voievod şi Cuviosul Daniil Sihastrul şi a zeci de mii de credincioşi, călugări, clerici şi dregători de ţară. În această zi, cu sfat de obşte, Sfântul Daniil, deşi bătrân, a fost numit egumen al Mănăstirii Voroneţ.

Timp de aproape zece ani Sfântul Daniil a povăţuit obştea Mănăstirii Voroneţ, ca un mare părinte duhovnicesc al călugărilor, al sihastrilor şi al întregii Moldove. Căci deşi petrecea mai mult la chilia sa de sub stânca Şoimului, fiind foarte iubitor de linişte, adeseori cobora în obşte, mărturisea soborul, tămăduia pe cei bolnavi ce se adunau de prin sate şi îi sfătuia pe toţi. Apoi iarăşi se retrăgea la chilia sa.

În timpul egumeniei sale, Mănăstirea Voroneţ a trăit cea mai înfloritoare perioadă duhovnicească din istoria sa, fiind socotită multă vreme lavra isihasmului din Moldova. Toţi monahii din obşte, care număra peste şaizeci de nevoitori, practicau rugăciunea lui Iisus. Unii erau vestiţi păstori şi duhovnici pentru credincioşi, alţii erau dascăli învăţaţi în şcoala mănăstirii şi neobosiţi caligrafi, iar cei mai mulţi erau călugări de rugăciune, care slăveau pe Dumnezeu neîncetat şi se rugau pentru toată lumea. La Voroneţ au învăţat carte şi au deprins nevoinţa duhovnicească numeroşi preoţi de parohie, egumeni, episcopi, monahi, sihaştri şi dregători de ţară.

Iar în codrii seculari din munţii Voroneţului, ai Rarăului şi Stânişoarei, se nevoiau pentru dragostea lui Hristos alţi peste cincizeci de sihaştri, ucenici ai Sfântului Daniil. Pe toţi aceştia îi supraveghea şi îi povăţuia pe calea cea bună a împărăţiei cerurilor, marele egumen şi povăţuitor de suflete "Cuviosul Părintele nostru Daniil Sihastrul cel Bătrân".

Ajungând vas ales al Duhului Sfânt, plin de tot felul de bunătăţi şi trecând de vârsta de nouăzeci de ani, Sfântul Daniil, marele sihastru al Moldovei, dascălul pustiei şi făcătorul de minuni, şi-a dat sufletul în braţele lui Hristos, în anul 1496.

Mulţimea ucenicilor lui, împreună cu mitropolitul şi domnul ţării l-au plâns îndeajuns şi l-au îngropat în pronaosul bisericii Voroneţ, cum se vede până astăzi, punând deasupra o piatră cu inscripţia: „Acesta este mormântul părintelui nostru David, schimonahul Daniil". Apoi, împărţind credincioşilor multe milostenii şi sărutând sfintele lui moaşte, s-a întors fiecare la ale sale.

După săvârşirea sa, văzând ucenicii şi credincioşii că se fac oarecare minuni şi vindecări de boli la moaştele Cuviosului, l-au trecut în ceata sfinţilor, numindu-l "Sfântul Stareţ Daniil", "Sfântul Daniil Sihastrul", sau mai ales "Prea Cuviosul de Dumnezeu rugătorul Părintele nostru Daniil cel Nou".

Obştea Mănăstirii Voroneţ, împreună cu mitropolitul Grigore Roşca, ucenicul său, au dat acestei lavre, după hramul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, al doilea hram în cinstea Sfântului Daniil cel Nou, pomenindu-l în rândul fericiţilor ctitori. Totodată i-au rânduit zi de prăznuire peste an, anume după pomenirea Sfântului Daniil Stâlpnicul. Astfel, în Moldova, pomenirea cuviosului Daniil Sihastru s-a făcut, secole de-a rândul, la 23 aprilie, hramul Mănăstirii Voroneţ, şi la 18 decembrie, după Sfântul Daniil Stâlpnicul, 11 decembrie.

Ca sfânt cu aureolă a fost pictat, pentru prima dată în 1547 de acelaşi mitropolit, pe peretele de sud al bisericii Mănăstirii Voroneţ, în stânga uşii de intrare în pridvor, cum se vede până astăzi, ţinând în mâna sa un sul desfăcut pe care scrie: Veniţi, fraţilor, de mă ascultaţi. Vă voi învăţa frica Domnului. Cine este omul…

Râvna credincioşilor a îndemnat pe călugării de la Mănăstirea Voroneţ, la începutul secolului al XVII-lea, să scoată din mormânt moaştele făcătoare de minuni ale Sfântului Daniil Sihastrul şi să le aşeze în biserică, în sicriu frumos împodobit, pentru închinare. Pe acestea însuşi mitropolitul Dosoftei le-a sărutat, cum singur spune în Vieţile Sfinţilor, scrise şi tipărite de el la Iaşi în anii 1682-1686. Vestea minunilor lui ajunsese până la Kiev, în Polonia, în Transilvania şi la Sfântul Munte, de unde veneau credincioşi să i se închine şi toţi îl numeau „Sfântul Daniil cel Nou, făcătorul de minuni".

În anul 1749, egumenul Mănăstirii Voroneţ, anume Ghedeon, a dat Mănăstirii Putna degetul arătător al Sfântului Daniil ferecat în argint, unde se păstrează până astăzi. Moaştele poartă inscripţia: „Aceste relicve le-am ferecat eu, Ghedeon, egumen de la Voroneţ, cu toată cheltuiala mea, în anul 1749, decembrie 4".

În anul 1775, Moldova de nord ajungând sub ocupaţia Austriei, moaştele Sfântului Daniil Sihastrul au fost aşezate din nou în mormântul său, unde se păstrează până astăzi. În anul mântuirii 1992, la 21-22 iunie, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a canonizat, în mod solemn, mai mulţi sfinţi din România, printre care şi pe Sfântul Preacuviosul Părintele nostru Daniil Sihastrul, rânduindu-i zi de prăznuire peste an la 18 decembrie.

Cu ale lui sfinte rugăciuni, Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi pe toţi, ca un singur bun şi iubitor de oameni. Amin.

Sursa: Vieţi de Sfinţi aleşi din luna decembrie
Cu binecuvântarea P.S. EFTIMIE Episcopul Romanului şi Huşilor
Editura Episcopiei Romanului şi Huşilor, 1995

Acatistul celui între Sfinţi Părintele Nostru Cuviosul Daniil Sihastrul

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, care pretutindenea eşti şi toate le împlineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte pe noi de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi! (de trei ori)
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!
Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi, Doamne, curăţeşte păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.
Doamne miluieşte, (de trei ori)
Slavă …. şi acum ….

Tatăl nostru care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie Împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi şi ne iartă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău. Amin!

Apoi:
Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem Ţie, ca unui Stăpân, noi păcătoşii robii Tăi, miluieşte-ne pe noi.
Slavă…

Doamne, miluieşte-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută şi acum ca un milostiv şi ne izbăveşte pe noi de vrăjmaşii noştri, că Tu eşti Dumnezeul nostru şi noi suntem poporul Tău, toţi lucrul mâinilor Tale şi numele Tău chemăm.
Şi acum…

Uşa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, căci tu eşti mântuirea neamului creştinesc.

Condac 1

Iubitorului de rugăciune şi de viaţă sihăstrească, înţeleptului povăţuitor pe calea mântuirii, celui ce este lauda sihaştrilor şi bucuria credincioşilor, cu dragoste să-i strigăm: Bucură-te, sfinte cuvioase părinte Daniil, pururea rugător către Dumnezeu!

Icos 1

Făcătorul îngerilor şi al oamenilor te-a chemat pe tine ca să preamăreşti cu viaţa ta de înger în trup numele Preasfintei Treimi, iar tu lepădând grija cea lumească, ca o rază prealuminoasă a Soarelui Dreptăţii ţi-ai făcut viaţa ta, iar noi luând aminte la sfintele tale nevoinţi cu smerenie şi bucurie rostim unele ca acestea:
Bucură-te, cinstea Bisericii noastre strămoşeşti;
Bucură-te, că din copilărie preaiubitor de rugăciune te-ai arătat;
Bucură-te, că pentru viaţa sihăstrească casa părintească ai părăsit-o;
Bucură-te, că viaţa sihăstrească a fost desfătarea ta;
Bucură-te, că pe Dumnezeu mai mult decât pe părinţi ai iubit;
Bucură-te, că pe aceştia în rugăciunile tale pururea i-ai avut;
Bucură-te, că tinereţile tale ca pe o jertfă preacurată lui Dumnezeu le-ai adus;
Bucură-te, chipul cel prea curat al smereniei;
Bucură-te, înflorirea virtuţilor sihăstreşti în trupul tău cel tineresc;
Bucură-te, a tinerilor pildă de înfrânare;
Bucură-te, lauda cea frumoasă a bătrânilor;
Bucură-te, că prin rugăciunile tale în fapte bune ne întăreşti;
Bucură-te, sfinte cuvioase părinte Daniil, pururea rugător către Dumnezeu!

Condac 2

Deşi tânăr cu vârsta, prin viaţă curată şi rugăciune necontenită înţelepciunea celor bătrâni ai dobândit, cu darul lui Dumnezeu căruia neîncetat ai cântat: Aliluia!

Icos 2

Visteria cea nefurată a credinţei tale preacurate cu aspre nevoinţe ai sporit-o dorind tot mai mult să te împărtăşeşti de frumuseţea vieţii de înger în trup, pentru care cu dragoste glăsuim unele ca acestea:
Bucură-te, turtureaua pururea veghetoare a sihăstriei;
Bucură-te, podoaba obştii mănăstirii Laura; Bucură-te, că aici pildă de ascultare desăvârşită te-ai arătat;
Bucură-te, cel care cu iscusinţă ai împletit rugăciunea cu nevoinţele trupeşti;
Bucură-te, chipul cel prea luminos al smereniei;
Bucură-te, că noaptea cu rugăciunile tale neîncetate ai luminat-o;
Bucură-te, lauda cea vestită a nevoitorilor călugări;
Bucură-te, floarea cuvioşiei de Dumnezeu împodobită;
Bucură-te, că în trup muritor trăind cu îngerii te-ai asemănat;
Bucură-te, tăinuitorule al vieţii duhovniceşti;
Bucură-te, lucrătorule al rugăciunii inimii;
Bucură-te, că prin post şi rugăciune lui Ioan Botezătorul te-ai asemănat;
Bucură-te, sfinte cuvioase părinte Daniil, pururea rugător către Dumnezeu!

Condac 3

Precum cerbul doreşte apele curate ale izvoarelor, aşa ai dorit sfinte, cuvioase Daniil, apele limpezi ale nevoinţelor sihăstreşti, cântând neîncetat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 3

Cunoscând binecuvântarea locurilor pustniceşti, chilie în piatră la Putna ţi-ai săpat cu ajutorul oamenilor, cinstitori de Dumnezeu, sporindu-ţi nevoinţele cu înţelepciune, pentru care laude ca acestea aducem ţie:
Bucură-te, floarea cea cu bună mireasmă duhovnicească a vieţii sihăstreşti;
Bucură-te, că întărit fiind pe piatra credinţei cu multă linişte ai vieţuit;
Bucură-te, că în chilia de la Putna măritul Voievod Stefan adeseori te-a cercetat;
Bucură-te, că tu pe acesta cu adâncă înţelepciune l-ai povăţuit;
Bucură-te, că i-ai dat armele de biruinţă: postul şi rugăciunea;
Bucură-te, că l-ai întărit în dragostea de Dumnezeu şi ţară;
Bucură-te, că acesta prin rugăciunile tale s-a întărit duhovniceşte;
Bucură-te, că negura îndoielii din sufletul lui ai risipit-o;
Bucură-te, că pe acesta l-ai încredinţat de izbânda asupra duşmanilor credinţei noastre ortodoxe;
Bucură-te, că acest mărit voievod cu smerenie şi dragoste în toate te-a ascultat;
Bucură-te, rugătorule către Dumnezeu împreună cu măritul voievod Ştefan pentru slava Bisericii şi a Neamului nostru;
Bucură-te, sfinte cuvioase părinte Daniil, pururea rugător către Dumnezeu!

Condac 4

Cunoscând dragostea măritului voievod Ştefan pentru casa lui Dumnezeu, pe acesta l-ai povăţuit lăcaşuri sfinte să zidească, ca în ele credincioşii pururea să slăvească pe Dumnezeu cântându-i: Aliluia!

Icos 4

Un gând tainic insuflat de Dumnezeu ţi-a purtat paşii spre alte locuri sihăstreşti şi pornindu-te de la Putna cu voia lui Dumnezeu la Voroneţ te-ai oprit, făcându-ţi aici locaş sihăstresc pentru care laude ca acestea îţi aducem:
Bucură-te, mult râvnitorule spre nevoinţele sihăstreşti;
Bucură-te, că şi aici ai fost cercetat de măritul voievod Ştefan;
Bucură-te, că mulţimile credincioşilor cu dragoste le-ai primit în chilia ta;
Bucură-te, tămăduitorule al bolilor sufleteşti şi trupeşti;
Bucură-te, că prin rugăciunile tale duhurile cele necurate le-ai alungat;
Bucură-te, cel ce curăţeşti patimile trupurilor noastre;
Bucură-te, crin ales cu bună mireasmă al pustiei;
Bucură-te, cel ce dai multă linişte sufletească celor ce se roagă ţie;
Bucură-te, cel ce întăreşti pe credincioşi în credinţă;
Bucură-te, împlinitorul dragostei desăvârşite întru Hristos;
Bucură-te, că părăsind lumea ai slujit-o cu neîncetatele tale rugăciuni;
Bucură-te, înălţarea credincioşilor spre mântuire;
Bucură-te, sfinte cuvioase părinte Daniil, pururea rugător către Dumnezeu!

Condac 5

Întru tine părinte Daniile s-au adeverit cuvintele Proorocului care zice: “Pustia a înflorit precum crinul”, căci mulţimea credincioşilor pururea te-a înconjurat cântând împreună cu tine lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 5

Precum lumânarea nu se pune în vas ci în sfeşnic pentru a lumina celor din casă aşa şi tu în pustie fugind n-ai rămas tăinuit, ci prin învăţăturile şi viaţa ta ai luminat, cu darul lui Dumnezeu, obştea călugărilor din Voroneţ, pentru care laude ca acestea aducem ţie:
Bucură-te, părintele cel bun al Voroneţului;
Bucură-te, dascălul cel preaînţelept al lui Grigorie, Mitropolitul Moldovei ;
Bucură-te, iscusit povăţuitor al celor învăluiţi de viforul ispitelor;
Bucură-te, pildă de răbdare şi smerenie;
Bucură-te, făclie luminoasă aprinsă în sfeşnicul inimii tale celei curăţite de păcate;
Bucură-te, că stâlp al rugăciunii te-ai arătat pe tine obştii tale;
Bucură-te, că virtutea dreptei socoteli pururea ai învăţat;
Bucură-te, doctor preaiscusit al gândurilor celor ascunse;
Bucură-te, că rugăciunile tale cu lacrimi, jertfă duhovnicească prea aleasă s-au făcut înaintea lui Dumnezeu;
Bucură-te, că prin post şi rugăciune ţi-ai agonisit răbdare preatare;
Bucură-te, omule ceresc;
Bucură-te, îngerule pământesc;
Bucură-te, sfinte cuvioase părinte Daniil, pururea rugător către Dumnezeu!

Condac 6

Viaţă îngerească ai petrecut pe pământ, chip şi pildă făcându-te ucenicilor tăi prin rugăciuni, posturi îndelungate şi privegheri, te-ai învrednicit a te sălăşlui în pământul celor blânzi. Sfinte Daniile, de Dumnezeu cinstitorule, podoaba sihaştrilor şi lauda călugărilor.

Icos 6

Prin curăţirea inimii tale multă înţelepciune ai dobândit povăţuind pe calea mântuirii pe toţi cei ce cu dragoste de Dumnezeu veneau la tine; drept aceea laude ca acestea aducem ţie:
Bucură-te, dascăle înţelepţit de Dumnezeu;
Bucură-te, prea iubit părinte duhovnicesc al lui Ştefan cel Mare şi Sfânt;
Bucură-te, vrednicule ucenic al Preasfinţitului Leontie;
Bucură-te, că acestui sfânt arhiereu în nevoinţele sihăstreşti i-ai urmat;
Bucură-te, împreună rugătorule cu Sfântul Leontie şi binecredinciosul voievod Ştefan al Moldovei;
Bucură-te, împreună vorbitorule cu îngerii;
Bucură-te, cel ce în sfintele tale rugăciuni teolog prea iscusit te-ai arătat;
Bucură-te, văzătorule de Dumnezeu;
Bucură-te, locaş preacurat al Sfântului Duh;
Bucură-te, că în trup stricăcios fiind ai gustat dulceaţa raiului;
Bucură-te, că rugăciunile tale scară către cer s-au făcut;
Bucură-te, sfinte cuvioase părinte Daniil, pururea rugător către Dumnezeu!

Condac 7

Înţelepţit de Dumnezeu fiind cu smerenie ţi-ai ascuns nevoinţele tale cele sfinte, povăţuind neîncetat pe cei încredinţaţi ţie spre mântuire să cânte cu dragoste lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 7

Rugăciunea fiind plugăria sufletului prin care ne curăţim inimile spre pocăinţă şi harul lui Dumnezeu, pe aceasta pururea ai avut-o pe buze şi în inimă, pentru care laude ca acestea aducem ţie:
Bucură-te, plugarul rugăciunii celei curate;
Bucură-te, că rugându-te cu smerenie har cu îndestulare de la Dumnezeu ai primit;
Bucură-te, că prin rugăciune necontenită îngerilor te-ai asemănat;
Bucură-te, că prin rugăciune ca pe o scară la cele duhovniceşti te-ai ridicat;
Bucură-te, că rugăciunile tale mântuire au lucrat în sufletele celor ce cu dragoste te cercetau pe tine;
Bucură-te, că prin rugăciunile tale taberele cele drăceşti le-ai alungat;
Bucură-te, că prin rugăciunile tale credinţa celor clătinaţi ai întărit;
Bucură-te, că cei învrăjbiţi s-au împăcat prin rugăciunile tale;
Bucură-te, că cei ce au călătorit cu rugăciunile tale cu pace s-au înapoiat la casele lor;
Bucură-te, că rugăciunea cu fapta milosteniei pururea ai unit-o;
Bucură-te, că ale tale rugăciuni sunt bine primite înaintea lui Dumnezeu;
Bucură-te, că prin ele credincioşii se întăresc în harul primit de la Dumnezeu;
Bucură-te, sfinte cuvioase părinte Daniil, pururea rugător către Dumnezeu!

Condac 8

Cunoscând că precum trupul nu poate trăi fără aer şi hrană, aşa şi sufletul nu poate fi viu şi să se înalţe către Dumnezeu fără rugăciune neîncetată, mişcarea inimii tale ca şi răsuflarea cu aceasta le-ai unit cântând neîncetat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 8

Dragostea de Dumnezeu nu te-a înstrăinat nicicând de dragostea de ţară în care se preamăreşte întru adevăr numele lui Dumnezeu, drept aceea laude ca acestea aducem ţie:
Bucură-te, mult iubitorule al casei lui Dumnezeu;
Bucură-te, că pământul ţării cu Sfinte Biserici a fost împodobit;
Bucură-te, că pe acestea Sfântul Ştefan la îndemnul tău le-a înălţat;
Bucură-te, că prin aceste sfinte biserici se întăreşte credinţa strămoşească;
Bucură-te, că frumuseţea lor, frumuseţea credinţei neamului o arată;
Bucură-te, că tu pururea ai învăţat că tăria neamului, dreapta credinţă o dă;
Bucură-te, că duşmanii ţării prin puterea credinţei au fost biruiţi;
Bucură-te, că chilia ta sihăstrească palat voievodal s-a făcut;
Bucură-te, că în liniştea chiliei tale Ştefan Vodă prin rugăciunile tale şi-a luminat mintea şi putere de biruinţă a luat;
Bucură-te, că uşa chiliei tale sihăstreşti pururea a fost deschisă ca şi cea a inimii tale de părinte;
Bucură-te, că în chilie petrecând întru nevoinţa rugăciunii de bucuriile raiului te-ai îndulcit;
Bucură-te, plinitorul frumuseţii locurilor sihăstreşti ale ţării noastre;
Bucură-te, sfinte cuvioase părinte Daniil, pururea rugător către Dumnezeu!

Condac 9

Nevoinţele tale sihăstreşti au uimit cetele îngereşti, căci cu rugăciunile tale neîncetate, cu înfrânarea şi curăţia inimii, îngerilor te-ai asemănat, cu care ai cântat neîncetat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 9

Deşi ai părăsit lumea pentru a petrece departe de tulburările ei, mulţimea credincioşilor ţi-a urmat pentru folosul lor duhovnicesc prin darul lui Dumnezeu, pentru care laude ca acestea aducem ţie:
Bucură-te, ajutătorul celor săraci;
Bucură-te, doctorule, cu darul lui Dumnezeu, al celor bolnavi;
Bucură-te, mângâierea celor necăjiţi;
Bucură-te, al tinerilor preaînţelept povăţuitor;
Bucură-te, al bătrânilor întăritor;
Bucură-te, al orfanilor sprijinitor;
Bucură-te, al mamelor preaînţelept învăţător;
Bucură-te, al ostaşilor neclintită îmbărbătare;
Bucură-te, al curăţiei povăţuitorule;
Bucură-te, bucuria celor ce se pocăiesc;
Bucură-te, sfinte cuvioase părinte Daniil, pururea rugător către Dumnezeu!

Condac 10

Mulţimile credincioşilor încredinţaţi fiind că Dumnezeu, prin tine va asculta rugăciunile lor, văzând împlinirea dorinţelor celor după Dumnezeu, împreună cu tine au cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 10

Binecuvântată ţi-a fost viaţa ta fiind fiu duhovnicesc al sfântului ierarh Leontie, apoi părinte duhovnicesc al mitropolitului Grigorie Roşca, pentru care unele ca acestea aducem ţie:
Bucură-te, bună rodire duhovnicească a Sfântului Leontie;
Bucură-te, credincios următor al nevoinţelor sale duhovniceşti;
Bucură-te, cel care împreună cu el în locuri sihăstreşti te-ai nevoit;
Bucură-te, că ai fost cu acesta un suflet toată viaţa ta;
Bucură-te, că şi după moartea sa, în rugăciune ai rămas nedespărţit de el;
Bucură-te, că ai odrăslit Bisericii pe ierarhul Grigorie;
Bucură-te, că tu pe acesta l-ai călăuzit pe calea smereniei şi a înţelepciunii după Dumnezeu;
Bucură-te, cel ce la slujirea arhierească ai fost chemat;
Bucură-te, că de aceasta ai fugit socotindu-te cu totul nevrednic;
Bucură-te, că prin aceasta pildă de smerenie te-ai făcut;
Bucură-te, că prin asprele tale nevoinţe cu totul te-ai jertfit lui Dumnezeu;
Bucură-te, că prin rugăciunile şi învăţăturile tale ca şi un părinte ierarh ai povăţuit pe calea mântuirii pe toţi cei ce au venit la tine;
Bucură-te, sfinte cuvioase părinte Daniil, pururea rugător către Dumnezeu!

Condac 11

Chipul tău zugrăvit alături de cel al ierarhului Grigorie, fiul tău duhovnicesc, arată iubirea şi cinstea cu care marele ierarh al Moldovei te-a înconjurat, precum şi tu purtare de grijă i-ai arătat, călăuzindu-l pe calea mântuirii şi învăţându-l să cânte pururea lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 11

Chipul tău zugrăvit în ceata sfinţilor curând după adormirea ta arată viaţa ta de sfinţenie cunoscută de întregul popor dreptcredincios, pentru care laude ca acestea aducem ţie:
Bucură-te, părintele duhovnicesc al credincioşilor bucovineni;
Bucură-te, statornic ocrotitor al Bucovinei împreună cu Sf. Mare mucenic Ioan cel Nou de la Suceava;
Bucură-te, că din sfânta ta icoană ne priveşti şi ne binecuvântezi pe toţi cei ce intrăm în sfânta biserică;
Bucură-te, că şi după adormirea ta în Domnul, mulţimile credincioşilor au alergat la mormântul tău;
Bucură-te, că multă mângâiere şi întărire în dreapta credinţă ai împărtăşit cu darul lui Dumnezeu, din mormântul tău;
Bucură-te, că din mormântul tău căldura dragostei tale către Dumnezeu pururea o simţim;
Bucură-te, că dragostea ta de părinte o mărturiseşte piatra mormântului tău pusă de fiul tău cel duhovnicesc preaiubit, Ştefan cel Mare şi Sfânt;
Bucură-te, că lespedea de piatră a mormântului tău căldură tainică revarsă;
Bucură-te, că mormântul tău pururea a fost străjuit de lumina unui sfeşnic;
Bucură-te, că ceata călugărilor pe care i-ai păstorit pururea te-a cinstit ca un părinte şi sfânt;
Bucură-te, că şi acum ne povăţuieşti cu chipul tău smerit;
Bucură-te, cinstea şi podoaba credincioşilor;
Bucură-te, sfinte cuvioase părinte Daniil, pururea rugător către Dumnezeu!

Condac 12

Prin chipul tău care străjuieşte deasupra uşii mânăstirii Voroneţului, ne binecuvântezi cu dragostea de părinte, povăţuindu-ne să cântăm împreună cu tine lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 12

Pururea ocrotitor al Bucovinei cunoscându-te noi toţi, din moşi strămoşi sfinte cuvioase părinte Daniil, laude ca acestea aducem ţie:
Bucură-te, că chipul tău de părinte în sufletele credincioşilor cu neştersele culori ale iubirii creştineşti s-a zugrăvit;
Bucură-te, că acest chip avându-l în suflet, credincioşii bucovineni în vremuri de restrişte cu el s-au mângâiat şi întărit;
Bucură-te, că amintirea nevoinţelor tale sihăstreşti poporul nostru dreptcredincios le păstrează şi le cinsteşte;
Bucură-te, chipul adevăratei vieţi călugăreşti;
Bucură-te, cel ce ai unit după Dumnezeu dragostea de ţară şi credinţa strămoşească;
Bucură-te, că credincioşii pururea au dorit să sărute sfintele tale moaşte;
Bucură-te, că acestea în mormânt fiind, izvor de multe tămăduiri s-au arătat celor ce cu credinţă te cinstesc pe tine;
Bucură-te, că la Putna şi Voroneţ credincioşii pururea cu credinţă şi dragoste s-au îndreptat, căci tu acolo ai sihăstrit;
Bucură-te, că astăzi întregul popor te cinsteşte împreună cu Sfântul Leontie şi binecredinciosul Ştefan cel Mare şi Sfânt;
Bucură-te, că aşezarea sfintelor tale moaşte în raclă cu negrăită bucurie în fiecare an o serbăm;
Bucură-te, că aceasta din voia lui Dumnezeu s-a făcut pentru folosul duhovnicesc al dreptcredincioşilor creştini;
Bucură-te, lauda cea mare a Bucovinei;
Bucură-te, buciumul care vesteşte frumuseţea nepieritoare a credinţei noastre strămoşeşti;
Bucură-te, sfinte cuvioase părinte Daniil, pururea rugător către Dumnezeu!

Condac 13

O, preacuvioase sfinte părinte Daniil, lauda Bisericii Bucovinei, părintele nostru duhovnicesc al tuturor celor ce cu dreaptă credinţă cinstim pe Dumnezeu, izbăveşte de toată primejdia ţara noastră, mânăstirile şi bisericile cu podoabele lor sfinte şi ne învredniceşte să cântăm lui Dumnezeu, împreună cu tine: Aliluia!

Slujba Sfântului Daniil Sihastrul - pentru Utrenie şi Sfânta Liturghie

LA UTRENIE

La „Dumnezeu este Domnul...” se cântă:
Troparul Sfântului (de două ori), Slavă..., Şi acum..., al Născătoarei Învierii de la glasul sfântului.

După Catisma întâia, se cântă Sedelna, glas 1
Podobie: "Mormântul Tău... "

Întru nevoinţă vieţuind pe pământ, fericite, te-ai arătat cu adevărat locaş curat al Sfântului Duh, luminând cu bune învăţături pe cei ce cu credinţă veneau la tine. De aceea, acum, roagă pe Hristos Dumnezeu să lumineze sufletele noastre, a celor ce cinstim pomenirea ta, Sfinte cuvioase Daniil, părintele nostru.

Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei:
Glas şi podobie aceleaşi:

Maica lui Dumnezeu te ştim noi toţi, cei ce cu dragoste alergăm la a ta bunătate, care te-ai arătat Fecioară cu adevărat şi după naştere; că pe tine te avem păcătoşii folositoare; pe tine te-am câştigat izbăvire din ispite, una cu totul fără prihană.

După Catisma a doua, se cântă Sedelna, glas 5
Podobie: "Pe Cuvântul... "

Bine chivernisind talanţii care ţi s-au încredinţat de către Hristos, Sfinte cuvioase Părinte Daniil, mare folositor tuturor credincioşilor te-ai arătat şi stâlp de întărire în credinţă celor ce vin cu dragoste şi se închină moaştelor tale. De aceea, te rugăm, întăreşte-ne pe noi întru dragostea ta.

Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei, acelaşi glas:

Ceea ce eşti plină de har, Născătoare de Dumnezeu pururea Fecioară, mijloceşte cu rugăciunile tale şi cere de la Fiul tău pentru sufletele noastre milă şi curăţire de greşeli.

Urmează Polieleul şi Mărimurile:

Stih 1: "Aşteptând, am aşteptat pe Domnul şi a căutat spre mine şi a auzit rugăciunea mea. "

Stihiră:
Slăvimu-te pe tine, Sfinte Prea Cuvioase Părinte Daniil, şi cinstim sfântă pomenirea ta, îndreptătorule al călugărilor şi împreună vorbitorule cu îngerii.

Altă stihiră:
Veniţi toţi credincioşii, să lăudăm pe Sfântul Daniil Sihastrul, zicând: pe povăţuitorul călugărilor şi lauda sihastrilor.

Stihurile:
2. Genunchii mei au slăbit de post şi trupul meu s-a istovit de lipsa untului de lemn.
3. Pentru cuvintele buzelor Tale, eu am păzit căi aspre.
4. Întors-ai plângerea mea întru bucurie, luat-ai sacul de pe mine şi m-ai încins cu veselie.
5. Să ştiţi că Domnul Şi-a cunoscut pe sluga Sa cea credincioasă.
6. Cinstită este înaintea Domnului moartea cuvioşilor Lui.

După Polieleu se cântă Sedelna, glas 4
Podobie: "Arătatu-te-ai astăzi... "

Răsărind ca un soare în codrii Moldovei, Cuvioase, împrăştii raze strălucitoare la toată lumea cu vieţuirea ta, dumnezeiescule Daniile, podoaba credincioşilor şi lauda sihastrilor.

Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei

Prea lăudată Stăpână, nădejdea, acoperitoarea şi sprijinitoarea credincioşilor, pe tine te rugăm: apără-ne de toată primejdia pe noi robii tăi, care cerem ajutor de la tine şi ne închinăm cu credinţă Celui născut al tău, rugându-L totdeauna să se mântuiască sufletele noastre.

Urmează Antifonul întâi al glasului al 4-lea.

După antifon, Prochimen, glas 4: „Cinstită este înaintea Domnului moartea cuviosului Lui.”
Cu Stih-ul: "Ce voi răsplăti Domnului pentru toate câte mi-a dat mie. "

Apoi: „Toată suflarea...”, glas 4.
Şi: Evanghelia de la Luca (VI, 17-23): În vremea aceea a stat Iisus la loc şes ...
(a se căuta la 6 decembrie)

Psalmul 50

Slavă..., glas 2
Pentru rugăciunile Cuviosului Tău Daniil, Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.
Şi acum...
Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.

Stih: "Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta... "

Stihira, glas 6
Cuvioase Părinte Daniil, în tot pământul a ieşit vestea minunilor tale; pentru aceasta în ceruri ai aflat plata ostenelilor tale, taberele diavolilor le-ai îndepărtat, cetele îngereşti ai ajuns, a căror viaţă fără prihană ai urmat. Îndrăznire având către Dumnezeu, cere pace sufletelor noastre.

CANOANELE:
Se pune Canonul Prea Sfintei Născătoarei de Dumnezeu, cu irmosul pe 6, de la 5 decembrie, apoi al Cuviosului Daniil pe 8, repetându-le:

Cântarea 1-a, glas 8

Irmosul:
Apa trecându-o ca pe uscat şi din răutatea egiptenilor scăpând israeliteanul striga: Izbăvitorului şi Dumnezeului nostru să-I cântăm.

Pripeală: Sfinte Prea Cuvioase Părinte Daniil, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

După multe osteneli duhovniceşti, ai câştigat har ceresc, trecând în bucuria cea nesfârşită, unde vezi pururea pe Dumnezeu, pe Care roagă-L să ne dea şi nouă putere a te lăuda pe tine după cuviinţă.

Împlinind voia lui Dumnezeu pe pământ şi încingându-te cu armele Duhului, Cuvioase, ai biruit toate ispitele diavolului, care neîncetat dau război sufletelor noastre.

Având multă râvnă dumnezeiască, din tinereţe ai părăsit casa părintească şi ai îmbrăţişat viaţa călugărească, nevoindu-te în ascultare, curăţie şi sărăcie de bună voie, împodobindu-ţi sufletul cu fapte bune.

Slavă...

Ucenic al Sfântului Leontie de la Rădăuţi fiind, nevoinţelor lui ai urmat, Cuvioase Părinte Daniil, înmulţindu-ţi ostenelile şi silindu-ţi firea, prin harul lui Dumnezeu, pentru a dobândi cele veşnice.

Şi acum..., a Născătoarei:

Tu eşti, Stăpână, liniştea şi adăpostirea celor învăluiţi în noianul ispitelor de tot felul. Pentru aceasta nădăjduim la a ta bunătate, rugându-te să ne scapi de mulţimea patimilor.

Catavasie: "Hristos se naşte, slăviţi-L..."

Cântarea a 3-a

Irmosul:
Doamne, Cel ce ai făcut cele de deasupra crugului ceresc şi ai zidit Biserica, Tu pe mine mă întăreşte întru dragostea Ta, că Tu eşti marginea doririlor şi credincioşilor întărire, Unule iubitorule de oameni.

Urmând chemării lăuntrice şi dorind să slăveşti pe Dumnezeu neîncetat, ale lumii desfătări întru nimic le-ai socotit, viaţa ta în linişte ai petrecut, iar acum te îndulceşti de pomul vieţii.

Depărtându-te prin munţi, la schitul Sfântul Laurenţiu te-ai oprit, un timp, spre a te deprinde cu asprimea vieţii de sihastru, ce urma să o îmbrăţişezi ca să porţi cu bucurie jugul Iui Hristos.

Slavă...

În suspinuri ziua şi noaptea ai petrecut, Cuvioase, gândind la ceasul cel înfricoşător al Judecăţii; cu postul şi cu privegherea trupul ţi l-ai vestejit şi, prin smerenia ta, ai surpat viclenia diavolului.

Şi acum..., a Născătoarei

La mulţimea milelor tale, Prea Sfântă Fecioară, nădăjduim cu îndrăzneală noi robii tăi şi cerem cu stăruinţă iertare de relele ce am făcut, cu umilinţă rugându-ne ţie.

Sedelna, glas 4
Podobie: "Arătatu-te-ai astăzi..."

Sărăcia Domnului de bună voie ai iubit, şi urând bogăţia şi slava lumii cea trecătoare, te-ai învrednicit de harul facerii de minuni şi al înainte vederii cu duhul, iar prin petrecere bine plăcută lui Dumnezeu, ai câştigat împărăţia cea veşnică.

Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei, glas 5
Podobie: "Pe Cuvântul cel împreună..."

Pe Dumnezeu şi Domnul Cel ce S-a întrupat din tine pentru noi cei întinaţi cu păcate, roagă-L cu căldură să Se milostivească spre noi şi să-Şi întoarcă mânia şi iuţimea Sa, Prea Curată Fecioară, de la cei ce cinstim cu credinţă şi lăudăm neîncetat stăpânirea şi puterea ta.

Cântarea a 4-a:

Irmosul:
Am auzit, Doamne, taina rânduielii Tale, am înţeles lucrurile Tale şi am prea slăvit Dumnezeirea Ta.

În peştera de la Putna fiind retras, de la schitul Sfântului Laurenţiu, minunată viaţă ai petrecut, înţelepte părinte, arzând ca o flacără vie de dragostea lui Hristos.

Nici la peştera de la Voroneţ nu te-au lăsat fiii tăi, ci, şi acolo, te-au cercetat, pentru îmbărbătare şi alinare sufletească, căci cu blândeţe şi cu smerenie vieţuind, pe Domnul pururea înaintea ta L-ai avut, ajungând la măsura vârstei deplinătăţii lui Hristos.

Faptele tale de la Putna, Voroneţ şi din alte locuri de sihăstrie, pildă ne-au rămas, Sfinte cuvioase Părinte Daniil, pentru ca, urmând ţie, să slujim cu mai multă râvnă lui Dumnezeu şi prin rugăciunile tale să dobândim viaţa veşnică.

Slavă...

Sfintele tale moaşte de la Voroneţ s-au făcut izvor nesecat de vindecări celor credincioşi şi ocrotire de multe primejdii, cu rugăciunile tale cele către Dumnezeu.

Şi acum..., a Născătoarei:

Duhul Sfânt umbrindu-te pe tine, Fecioară, ai născut fără ispită de bărbat pe Hristos Dumnezeu şi ai rămas Fecioară după naştere, ca şi mai înainte de naştere.

Cântarea a 5-a

Irmosul:
Luminează-ne pe noi, Doamne, cu poruncile Tale şi cu braţul Tău cel înalt; pacea Ta dă-o nouă, Iubitorule de oameni.

Auzi-ne, Sfinte cuvioase Părinte Daniil, pe noi fiii tăi, care ne rugăm ţie neîncetat; vezi necazurile ce ne-au împresurat şi ne izbăveşte din nevoi, căci Dumnezeu ni te-a dat nouă mare ocrotitor şi făcător de bine.

Învrednicindu-te de la Dumnezeu cu darul înainte vederii, al vindecării de boli şi al cunoaşterii cugetelor ascunse ale celor ce veneau la tine, ai vestit multora tainele cele viitoare, căci erai plin de darurile Sfântului Duh, Sfinte Părinte Daniil.

Slavă...

Fiind sfetnic de taină, duhovnic iscusit şi rugător către Dumnezeu pentru toată lumea, Ştefan cel Mare, voievodul Moldovei, adesea poposea la chilia ta, spovedindu-se de păcate şi cerând cuvânt de folos, îmbărbătare şi binecuvântare prin rugăciunile tale către Dumnezeu.

Şi acum..., a Născătoarei:

Veniţi toţi credincioşii să împletim Prea Sfintei Fecioare Maria, cununi frumoase de vrednică laudă, căci stă de faţă şi ocroteşte pe toţi cei ce cântă cu dreaptă credinţă minunile ei.

Cântarea a 6-a

Irmosul:
Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul şi Lui voi spune necazurile mele; că s-a umplut sufletul meu de răutăţi şi viaţa mea de iad s-a apropiat. Ci ca Iona mă rog: Dumnezeule, din stricăciune mă izbăveşte.

Fiind încredinţat voievodul ţării Moldovei, Ştefan cel Mare, de puterea rugăciunilor tale, cerea pururea binecuvântarea ta. Iar tu l-ai învăţat că de va zidi după fiecare luptă câte o biserică, spre lauda lui Dumnezeu, în toate războaiele va birui.

Urmând pilda vieţii tale, mulţimi de ucenici ai avut, care s-au nevoit prin codrii Moldovei, iubitori de linişte şi lucrători ai rugăciunii fiind şi, sporind în viaţa lor duhovnicească, pentru neamul nostru se rugau.

Slavă...

Ca să vorbeşti cu Dumnezeu întru netulburare, Sfinte Părinte Daniil, ai ales locuri tainice din adâncul munţilor Carpaţi; dar fiii tăi duhovniceşti şi aici te căutau, pe care primindu-i, i-ai povăţuit spre bine, cu răbdare şi dragoste de părinte.

Şi acum..., a Născătoarei

Cu acoperământul tău cel tare păzeşte-ne pe noi robii tăi, Prea Curată, nevătămaţi de viclenia vrăjmaşilor diavoli, căci numai pe tine te avem scăpare în nevoile noastre.

Condacul, glas 3
Podobie: "Fecioara astăzi... "

Viaţă îngerească ai petrecut pe pământ, pildă făcându-te ucenicilor tăi prin rugăciuni, posturi îndelungate şi privegheri, învrednicindu-te a te sălăşlui în pământul celor blânzi, Sfinte cuvioase Daniile, de Dumnezeu cinstitorule, podoaba sihastrilor şi lauda călugărilor.

Icosul:

Jugul lui Hristos purtându-l, ai urmat Lui cu dragoste, Sfinte cuvioase Părinte Daniil. Desfătările lumii întru nimic socotindu-le, cu osârdie, te-ai nevoit pe pământ şi înnoind viaţa duhovnicească a sihaştrilor din munţii Moldovei, mulţime de călugări ai adus Domnului. Pe toţi povăţuindu-i, te-ai dat lor pildă de urmat şi pe credincioşi i-ai îndemnat a păzi credinţa cea adevărată, sporind în cele bune, de Dumnezeu cinstitorule, podoaba sihaştrilor şi lauda călugărilor.

SINAXAR

Întru această lună în 18 zile, pomenirea Sfântului Prea Cuviosului Părintelui nostru Daniil Sihastrul.

Acest Sfânt Cuvios s-a născut din părinţi dreptcredincioşi, într-un sat nu departe de Rădăuţi. Din copilărie, cuprins de o deosebită râvnă pentru cele duhovniceşti, a părăsit casa părintească şi a trăit o vreme în obştea cuvioşilor părinţi de la biserica Sfântului Nicolae din Rădăuţi, nevoindu-se pentru sporirea credinţei şi a faptelor bune, iubind foarte mult rugăciunea şi privegherile de toată noaptea.
Îmbogăţindu-se în cunoştinţele teologice din citirea cărţilor de slujbă şi din scrierile Sfinţilor Părinţi, arătând ascultare şi smerenie în toate cele încredinţate de stareţul acelei obşti călugăreşti de la catedrala din Rădăuţi, a primit chipul îngeresc al vieţii călugăreşti odată cu numele de David.
Râvnind spre mai multe nevoinţe duhovniceşti, s-a îndreptat la mănăstirea Sfântului Laurenţiu, aproape de satul Laura de astăzi, la 30 de kilometri depărtare de Rădăuţi; aici ziua lucra împreună cu toţi ostenitorii sfintei mănăstiri, iar noaptea în chilia sa, petrecea în necontenită rugăciune şi priveghere. Cunoscându-i râvna şi simţindu-i dorinţa neîncetată după Dumnezeu, cu sfatul părintelui său duhovnicesc, egumenul acelei lavre i-a dat schima cea mare şi i-a pus numele Daniil.
Nu după multă vreme de la primirea schimei, cu binecuvântarea stareţului, se retrage în codrii locului, pe valea pârâului Viţău, azi localitatea Putna, unde, cu ajutorul ciobanilor şi ai altor iubitori de viaţă duhovnicească şi cinstitori ai sihaştrilor, sapă într-o stâncă o chilie pe care o vedem şi astăzi, la un kilometru depărtare de Mănăstirea Putna.
Cunoscut ca mare nevoitor al sfintelor rugăciuni, Cuviosul Daniil este cercetat de mulţi credincioşi pentru a primi sfat şi învăţătură de trăire creştinească, şi mai ales, vindecare de bolile sufleteşti şi trupeşti. Un alt loc unde a sihăstrit Cuviosul Daniil este Stânca Şoimului, lângă Voroneţ. Şi aici a fost cercetat de credincioşi pentru folosul cel duhovnicesc.
Între nenumăraţii săi fii duhovniceşti care l-au cercetat, amintim pe Ştefan cel Mare, aşa cum arată cronica lui Ion Neculce şi alte multe însemnări din paginile de istorie ale neamului şi Bisericii noastre străbune.
Ştefan Vodă, venind la chilia sfântului Daniil, l-a găsit în rugăciune, şi aşteptând să-şi termine rugăciunea, a primit sfat şi binecuvântare de la el.
Când pomenim aceste două nume, noi, fiii Bisericii lui Hristos, nu ştim pe care să-l cinstim mai mult: pe nevoitorul rugăciunii, Daniil Sihastrul, sau pe viteazul apărător al credinţei strămoşeşti şi al gliei străbune, Ştefan cel Mare. Aceasta pentru că amândoi au fost iubitori deopotrivă ai rugăciunii şi ai Casei lui Dumnezeu -- Sfânta Biserică. Cuvintele încrustate pe piatra de mormânt a Cuviosului Daniil, pusă de Ştefan cel Mare: "Acesta este mormântul Părintelui nostru David, schimnicul Daniil", arată legătura fiului cu părintele său duhovnicesc. De aceea şi rânduiala statornicită de Biserica noastră, este ca aceşti doi bărbaţi prea iubitori de Dumnezeu să fie cinstiţi cu aleasă slujbă de prăznuire, întrucât amândoi au stăruit în rugăciune, credinţă curată şi iubire de neam.
După îngroparea sa în biserica Mănăstirii Voroneţ, unde a povăţuit multă vreme pe ostenitorii acelei obşti, Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul este cinstit mai departe ca părintele lor duhovnicesc şi pomenit împreună cu Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, ca ocrotitori ai sfintei mănăstiri. La mormântul său străjuieşte un sfeşnic cu lumânare aprinsă. Credincioşii vin mereu pentru a primi binecuvântare şi ajutor duhovnicesc, dobândind vindecări de bolile sufleteşti, aşa cum se arată în diferite scrieri.
Pe peretele exterior al bisericii mănăstirii Voroneţ, deasupra uşii de intrare, pe latura de sud, este zugrăvit chipul Sfântului Daniil alături de cel al Mitropolitului Grigore Roşca, alt fiu duhovnicesc al său. Pe sulul de pergament pe care Cuviosul Daniil îl ţine în mână sunt scrise cuvintele: "Veniţi, fraţilor, de mă ascultaţi. Învăţa-vă-voi frica Domnului, cine este omul..."
Această frică de Dumnezeu, care este începutul înţelepciunii, să ne călăuzească şi pe noi în toate zilele vieţii. Cu rugăciunile Sfântului Cuviosului Părintelui nostru Daniil Sihastrul numit şi cel Nou, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Cântarea a 7-a

Irmosul:
Tinerii cei ce au mers din Iudeea în Babilon oarecând, cu credinţa Treimii, văpaia cuptorului au călcat-o, cântând: "Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat."

Din tinereţe nevoindu-te în tot felul de osteneli duhovniceşti, cu ajutorul lui Dumnezeu ai biruit toate uneltirile diavolului, cu smerenie strigăm: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Izbăvindu-te de tulburarea care se naşte din patimile trupeşti, Sfinte cuvioase Părinte Daniil, te-ai luminat cu lumina liniştei celei desăvârşite a sufletului tău, strigând: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Slavă...

Aducându-ne aminte de neputinţa firii noastre şi cunoscând slava în care sălăşluieşti, Sfinte Daniil, pentru îndrăzneala ce ai luat către Dumnezeu, nu ne pricepem a-ţi aduce laudă vrednică ostenelilor tale, ci cu credinţă strigăm: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Şi acum..., a Născătoarei:

Eu sunt pomul cel neroditor care mă tem de tăiere şi de focul gheenei. Deci milostiveşte-Te, Hristoase Dumnezeule, şi mă miluieşte pentru rugăciunile Maicii Tale şi ale plăcutului Tău, Cuviosul Daniil Sihastrul, ale tuturor sfinţilor şi ale cetelor celor fără de trupuri.

Cântarea a 8-a

Irmosul:
Pe împăratul ceresc, pe Care Îl laudă oştile îngereşti, lăudaţi-L şi-L prea înălţaţi întru toţi vecii.

Oglindă neîntinată şi sfântă mintea ţi-ai făcut, Sfinte cuvioase Părinte Daniil, strălucind pururea în mijlocul sihastrilor.

Cu privegheri de toată noaptea, cu neîncetate rugăciuni şi lacrimi, în osteneli pustniceşti suferind cu cuget curat, acum întru Dumnezeu te veseleşti.

Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

În viaţa ta pământească, pururea te-ai rugat pentru noi; nu înceta a te ruga pentru tot sufletul creştinesc, ca în pace şi linişte să slăvim pe Dumnezeu în veci.

Şi acum..., a Născătoarei:

Nu ne temem de uneltirile diavolului, avându-te pe tine grabnică ajutătoare, de Dumnezeu Născătoare, pentru că întru tine ne lăudăm şi prin tine vom birui păcatul, mântuindu-ne cu rugăciunile tale.

Cântarea a 9-a

Irmosul:
Cu adevărat Născătoare de Dumnezeu te mărturisim pe tine, Fecioară curată, noi cei izbăviţi prin tine, slăvindu-te cu cetele cele fără de trup.

Dorind cu adevărat să urmezi lui Hristos, te-ai răstignit lumii prin aspre nevoinţe, înfrânând trupul şi lepădându-te cu totul de cele trecătoare.

Caută spre noi toţi, cei ce cu dragoste te cinstim pe tine, Sfinte Părinte Daniil, şi săvârşim pomenirea ta cea de peste an. Roagă-te lui Hristos Dumnezeul nostru să ne învrednicească şi pe noi de cereasca Sa împărăţie.

Slavă...

Din tinereţe, ca pe o jertfa vie te-ai adus Stăpânului tău Hristos, şi vas ales făcându-te Lui, ai primit darul de a vindeca boli şi a izgoni duhurile necurate.

Şi acum..., a Născătoarei:

Fiind biruiţi de lenevire şi cufundaţi în păcate, alergăm la tine, Născătoare de Dumnezeu, rugându-ne să ne izbăveşti de ele cu puternica ta mijlocire către Dumnezeu.

Catavasia: "Taină minunată şi neobişnuită văd..."

Luminânda Cuviosului:
Podobie : "Femei auziţi..."

Cu multă osteneală te-ai nevoit, Sfinte cuvioase Părinte Daniil, cugetătorule de Dumnezeu, înţelepte povăţuitor al Voievodului Ştefan şi drept credincioşilor îndrumător în apărarea credinţei. Fiind plin de Duhul Sfânt şi povăţuit de harul Său, ai vindecat pe cei bolnavi, ai izgonit duhurile necurate, şi cele viitoare ai cunoscut.

Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei:

Ceea ce eşti dulceaţa cetelor îngereşti, bucuria celor necăjiţi, acoperământ şi sprijin credincioşilor, Fecioară Prea Curată, apără-ne şi ne scapă de tot răul.

LA LAUDE

Stihirile pe 4, glas 5
Podobie: Bucură-te cămara...

Se bucură duhovniceşte astăzi toate cetele călugărilor întru pomenirea ta cea de peste an, cămară plină de nevoinţe sihăstreşti; căci ridicând crucea ai urmat lui Hristos, Cel ce te-a întărit întru nevoinţe. Silindu-ţi firea, ai călcat trufia trupului cea râvnitoare de cele pământeşti şi ai zdrobit cursele diavolilor cele de multe feluri. Mult lăudate Sfinte Părinte Daniil, cu rugăciunile tale, cere de la Dumnezeu să ne dăruiască mare milă.

Minunată a fost viaţa ta, pe pământ, de care oamenii şi îngerii s-au mirat. Uscat-ai patimile trupului prin curgerile lacrimilor, de Dumnezeu fericite Părinte Daniil şi multe nevointe sihăstreşti ai împlinit. Pentru aceasta te cinstim, prăznuindu-te cu credinţă şi evlavie. Mult lăudate Sfinte Părinte Daniil, cu rugăciunile tale, cere de la Dumnezeu să ne dăruiască mare milă.

Fericite Părinte Daniile, cine va putea spune îndeajuns ostenelile tale? Sau cine va putea lăuda nevoinţele tale sihăstreşti, luptele cu demonii, lacrimile şi zdrobirea inimii, postirea şi golătatea? Că în trup, ca unul fără de trup ai vieţuit şi acum veseleşti pe toţi credincioşii cu pomenirea ta. Pentru care, mult lăudate Părinte Daniil, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să-i izbăvească din nevoi şi din necazuri, după mare mila Sa.

De Dumnezeu cinstitorule Sfinte Părinte Daniil, tu, precum zice proorocul, cu lacrimi ai udat pământul şi n-ai dat somn ochilor tăi, nici genelor tale dormitare, arătând dorul inimii înflăcărate către Hristos, pe care L-ai iubit din copilărie. Drept aceea te-ai făcut pildă călugărilor şi ai săvârşit tot felul de fapte bune. Deci, mult lăudate părinte, cu rugăciunile tale, cere de la Dumnezeu să dea lumii pace, Bisericii unire şi nouă mare milă.

Slavă..., glas 6:

Cuvioase Părinte Daniil, în tot pământul a ieşit vestea faptelor tale; pentru aceasta în ceruri ai aflat plata ostenelilor tale, taberele diavolilor le-ai îndepărtat, cetele îngereşti ai ajuns, a căror viaţă fără prihană ai urmat. Indrăznire având către Dumnezeu, cere pace sufletelor noastre.

Şi acum..., a Născătoarei:
Podobie: Toată nădejdeapunăndu-şi...

Din robia păcatelor scoate-ne, Stăpână; izbăveşte-ne de valul cel greu al ispitelor, scapă-ne, Fecioară, din furtuna greşelilor noastre şi, cu rugăciunile tale către Dumnezeu, potoleşte năvălirile diavolilor, ca neîncetat să te slăvim pe tine, cea pururea fericită.

Doxologia mare, troparele, ecteniile şi otpustul.

Ceasul întâi

Şi apoi se face ungere de către preot, cu untdelemn sfinţit la Litie sau din candela sfântului.

LA LITURGHIE

Fericirile pe 8, 4 de la Cântarea a 3-a şi 4 de la Cântarea a 6-a
Prochimen, glas 7: „Drepţii să se bucure de izbânda lor...”
Stih: "Cântaţi Domnului cântare nouă. Cântaţi laudele în adunarea credincioşilor."

Apostolul din Epistola către Galateni (V, 22-VI, 2): "Fraţilor, roadă Duhului... " (caută sâmbătă în săptămâna a 27-a după Rusalii).

Aliluia, glasul 1: „Fericit bărbatul care se teme de Domnul.”
Stih: De la răsăritul soarelui până la apus lăudat este numele Domnului.

Evanghelia de la Matei (XI, 27-30): „Zis-a Domnul ucenicilor Săi: Toate-Mi sunt date de către Tatăl Meu...” (caută joi în săptămâna a 4-a după Rusalii).

CHINONICUL
Întru pomenire veşnică va fi dreptul, de auzul rău nu se va teme.

Slujba Sfântului Daniil Sihastrul - pentru Vecernie şi Litie

LA VECERNIE

După obişnuitul psalm, se cântă: „Fericit bărbatul...”, starea întâia.

La „Doamne, strigat-am...” se pun stihirile pe 8, glas 5.
Podobie: "Prea Cuvioase Părinte... "

Cuvioase Părinte, de Dumnezeu purtătorule, Sfinte Daniil, din tinereţe te-ai nevoit a supune patimile trupului şi a urma lui Hristos prin postiri, privegheri şi rugăciuni neîncetate. Iar acum, în ceruri, te bucuri împreună cu îngerii, primind răsplata ostenelilor tale îndelungate. Pe Hristos Dumnezeu roagă-L să dăruiască lumii pace şi să mântuiască sufletele noastre.

Cuvioase Părinte, de Dumnezeu purtătorule, Sfinte Daniil, în toată ţara noastră se cunoaşte pilda vieţii tale; pe voievod şi popor sfătuindu-i a păzi dreapta credinţă, biserici şi mănăstiri a zidi, glia strămoşească a iubi, şi în fapte bune a spori. Pe Hristos Dumnezeu roagă-L să dăruiască lumii pace şi sufletelor noastre mare milă.

Cuvioase Părinte, de Dumnezeu purtătorule, Sfinte Daniil, lumea ai părăsit şi într-o chilie de piatră la Putna te-ai sălăşluit. Cugetul semeţ prin înfrânare l-ai smerit, ispitele cu adevărata sărăcie ai biruit, şi prin acestea pildă călugărilor te-ai făcut, râvnitorule al vieţii îngereşti şi iubitorule al pustiei. Pe Hristos Dumnezeu roagă-L să mântuiască sufletele noastre.

Cuvioase Părinte, de Dumnezeu purtătorule, Sfinte Daniil, mulţime de monahi ai strâns în jurul tău şi povăţuitor al lor te-ai făcut, învăţătorule al înfrânării şi luminătorule al dreptei credinţe, locuitor împreună cu îngerii şi întocmai cinstit cu ei; podoaba monahilor şi lauda credincioşilor. Pe Hristos Dumnezeu roagă-L să dăruiască Bisericii Sale pace şi mare milă.

Alte stihiri, glas 1
Podobie: "Prea lăudaţilor mucenici... "

Sfinte Părinte Daniil, luminător al sihaştrilor din codrii Moldovei te-ai arătat, învăţând şi îndemnând spre fapte bune mulţimea ucenicilor şi a credincioşilor ce veneau la tine, pildă tuturor te-ai făcut prin neîncetate rugăciuni şi privegheri de toată noaptea. Şi acum, mult nevoitorule, roagă-L pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Sfinte Părinte Daniil, din copilărie slujirii lui Hristos viaţa ţi-ai dăruit, în mânăstire cu ascultarea şi alte virtuţi te-ai împodobit, iar în sihăstrie ca proorocul Ilie iscusit lucrător al celor îngereşti te-ai arătat. Pentru acestea, acum, roagă-te lui Dumnezeu să dăruiască sufletelor noastre pace şi mare milă.

Sfinte Părinte Daniil, neîncetat ai povăţuit pe calea cea bună, prin cuvânt şi faptă, pe fiii tăi. Uşa chiliei deschisă ai lăsat-o tuturor, iar sfatul tău s-a dovedit a fi lucrător pentru conducători şi slujitori. Din locaşurile cele de sus, roagă-te lui Dumnezeu să dăruiască sufletelor noastre pace şi mare milă.

Sfinte Părinte Daniil, de Dumnezeu înţelepţite, mare luminător te-ai arătat, luminând lumea cu strălucirile minunilor şi ale faptelor tale. Şi aşa, după adormire, Lumina cea neapusă te-a primit pe tine, întru care sălăşluindu-te, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi.

Slavă..., glas 5

Cuvioase Părinte Daniil, ascultând de glasul Evangheliei Domnului, ai părăsit lumea; iar bogăţia şi mărirea le-ai socotit lucruri de nimic. Pentru aceasta tuturor ai strigat: iubiţi pe Dumnezeu şi veţi afla har veşnic; nimic să nu doriţi mai mult decât dragostea Lui. Ca atunci când va veni întru slava Sa să aflaţi odihnă cu toţi sfinţii, cu ale căror rugăciuni, Hristoase, apără şi mântuieşte sufletele noastre.

Şi acum..., a Născătoarei, glas 5, Dogmatica

În Marea Roşie închipuirea miresei celei neispitită de nuntă s-a întipărit de mult. Acolo Moise, despărţitor al apei, iar aici Gavriil slujitor al minunii. Atunci trecut-a Israel adâncul cu piciorul neudat, iar acum Fecioara L-a născut fără prihană pe Hristos. Marea după trecerea lui Israel, a rămas nestrăbătută; iar cea fără prihană, după naşterea lui Emanuel, a rămas nevătămată. Cel ce eşti şi mai înainte ai fost şi Te-ai arătat ca un om; Dumnezeule, miluieşte-ne pe noi.

Vohod: „Lumină lină...”

Prochimenul zilei şi apoi

Paremiile:

Din înţelepciunea lui Solomon citire: (III, 1-9)

Sufletele drepţilor sunt în mâna lui Dumnezeu şi chinul nu se va atinge de ele. În ochii celor fără de minte, drepţii sunt morţi cu desăvârşire şi ieşirea lor din lume li se pare mare nenorocire. Şi plecarea lor dintre noi, un prăpăd, dar ei sunt în pace. Chiar dacă, în faţa oamenilor, ei au îndurat suferinţe, nădejdea lor este plină de nemurire. Şi fiind pedepsiţi cu puţin, mare răsplată vor primi, căci Dumnezeu i-a pus la încercare şi i-a găsit vrednici de El. Ca pe aur în topitoare, aşa i-a lămurit, şi ca pe o jertfă de ardere întreagă i-a primit. Străluci-vor în ziua răsplătirii şi ca nişte scântei care se lasă pe mirişte, aşa vor fi. Judeca-vor neamurile şi stăpâni vor fi peste popoare şi Domnul va împărăţi întru ei, în veci. Ei vor înţelege adevărul, ca unii care şi-au pus încrederea în Domnul; cei credincioşi vor petrece cu El în iubire, căci harul şi îndurarea sunt partea aleşilor Lui.

Din înţelepciunea lui Solomon citire: (V, 15-VI, 3)

Însă cei drepţi vor fi vii în veacul veacului şi răsplata lor este la Domnul şi Cel Atotputernic are grijă de ei. Drept aceea, vor primi din mâna Domnului împărăţia frumuseţii şi cununa cea strălucitoare, căci El îi va ocroti cu dreapta Sa şi cu braţul Său; asemenea unui scut, îi va acoperi. El va face arme din mânia Sa şi cu ele va întări făptura mâinilor Sale ca să răsplătească vrăjmaşilor. Din dreptate El îşi va face platoşă şi din judecata cea nefăţarnică îşi va face coif. Din sfinţenia Sa va face pavăză nebiruită; iar din cumplita Sa mânie va face sabie ascuţită şi lumea va porni război împreună cu El împotriva celor fără de minte. Săgeţile fulgerului Său vor porni bine îndreptate şi vor lovi în ţintă, zburând din arcul puternic încordat al norilor. Mânia Lui, ca o praştie, va azvârli noian de grindină; apele mării se vor întărâta asupra lor şi râurile îi vor îneca vijelios. Duhul puterii dumnezeieşti se va ridica împotriva lor şi ca viscolul îi va vântura. Astfel fărădelegea va aduce pustiire pe pământ şi răutatea va răsturna scaunele celor puternici. Ascultaţi deci, regilor, şi înţelegeţi, luaţi învăţătură, voi, care judecaţi marginile pământului. Băgaţi în urechi, voi cei ce stăpâniţi peste mulţimi şi care vă mândriţi cu mulţimea popoarelor voastre. Pricepeţi că stăpânirea vi s-a dat de la Domnul şi puterea de la Cel Prea Înalt, Care va cerceta faptele voastre şi va pune la încercare gândurile voastre.

Din înţelepciunea lui Solomon citire: (IV, 7-15)

Cel drept, chiar când apucă să moară mai devreme, dă de odihnă. Bătrâneţile cinstite nu sunt cele aduse de o viaţă lungă, nici nu le măsori după numărul anilor. Înţelepciunea este la om adevărata cărunteţe şi vârsta bătrâneţilor înseamnă o viată neîntinată. Plăcut fiind lui Dumnezeu, Domnul l-a iubit şi, fiindcă trăia între păcătoşi, l-a mutat de pe pământ. A fost răpit, ca răutatea să nu-i schimbe mintea sa, înşelăciunea să nu-i amăgească sufletul. Căci vraja viciului întunecă cele bune şi ameţeala poftei schimbă gândul cel fără de răutate. Ajungând curând la desăvârşire, dreptul a apucat ani îndelungaţi. Sufletul lui era plăcut lui Dumnezeu, pentru aceasta Domnul S-a grăbit să-l scoată din mijlocul răutăţii. Neamurile văd, dar nu pricep nimic şi nu-şi bat capul cu aşa ceva, că adică harul lui Dumnezeu şi mila Lui sunt cu aleşii Săi şi că poartă grijă de sfinţii Săi.

LA LITIE

Stihira hramului..., glas 2

Părinte Daniile, dorind neîncetat pe Dumnezeu să-L slăveşti, focul râvnei lăuntrice ţi-a purtat paşii prin codrii munţilor şi te-ai deprins din tinereţe cu nevoinţe sihăstreşti. Firea ţi-ai silit, pentru a te apropia de Hristos, urmând marilor cuvioşi mai dinainte: lui Iosif întru ispite, lui Iov întru răbdare şi Botezătorului întru adâncă pocăinţă. Acum, în ceruri, cu dânşii te veseleşti, iar pentru noi te rogi să ne izbăvim din nevoi şi din necazuri.

Slavă..., glas 8

Pe omul lui Dumnezeu, pe îngerul cel pământesc, pe podoaba călugărilor, pe lauda sihaştrilor, pe cel ce s-a ridicat prin viaţa sa aspră la înălţimea bunătăţilor celor de sus, pe cel ce îngereşte a vieţuit şi patimile prin înfrânare le-a vestejit, pe Cuviosul şi Sfântul Daniil Sihastrul, următorul lui Hristos, să-l lăudăm, după vrednicie, căci se roagă Domnului pentru noi.

Şi acum..., a Născătoarei

Ceea ce ai născut cu trup pe Mântuitorul şi Răscumpărătorul, Dumnezeul tuturor şi Domnul, Cel ce a petrecut cu oamenii pe pământ, izbăveşte Prea Curată din nevoi pe cei ce te cheamă în ajutor, pe tine, prea lăudată Stăpână.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile sfântului, glas 4
Podobie: "Ca pe un viteaz... "

Pe îngerul pământesc, podoaba sihaştrilor, cugetătorul la cele cereşti, pe duhovnicul şi sfetnicul de taină al lui Ştefan cel Mare, voievodul Moldovei şi apărătorul dreptei credinţe, toţi credincioşii să-l lăudăm bucurându-ne, căci pururea se roagă pentru noi.

Stih: "Scumpă este înaintea Domnului moartea cuviosului Lui. "

Ziua şi noaptea la Legea Domnului cugetând, n-ai uitat în rugăciunile tale pe toţi cei din neamul tău. Pe voievod l-ai îndrumat, pe oşteni i-ai binecuvântat, pe cei bogaţi i-ai smerit şi pe cei săraci întru răbdare i-ai întărit, preoţilor fiind învăţător şi sihaştrilor adânc povăţuitor. Pentru aceste fapte, în cer cu sfinţii te veseleşti, iar pentru noi, de-a pururea, în faţa Prea Sfintei Treimi mijloceşti.

Stih: "Fericit bărbatul care se teme de Domnul şi doreşte să păzească poruncile Lui. "

Scară înaltă până la cer a fost viaţa ta, Părinte Daniile, prin care la înălţime te-ai suit şi cu Stăpânul Hristos a vorbi te-ai învrednicit, dobândind îngerească luminare. Căruia, şi acum, stându-I înainte, roagă-te, Cuvioase, ca cei ce săvârşesc pomenirea ta, să se bucure împreună cu tine, iar lumii să dăruiască mare milă.

Slavă..., glas 8
Alcătuire a Sicheotului

Mulţimile călugărilor te cinstesc pe tine, Sfinte Daniil părintele nostru; că prin tine am cunoscut cu adevărat a umbla pe cărarea cea dreaptă. Fericit eşti că lui Hristos ai slujit şi ai biruit puterea vrăjmaşului, cel ce eşti cu îngerii împreună vorbitor, cu drepţii şi cuvioşii împreună locuitor, roagă-te Domnului să mântuiască sufletele noastre.

Şi acum..., a Născătoarei:

Fecioară care nu ştii de mire, ceea ce ai zămislit mai presus de fire pe Dumnezeu cu trup, Maica Dumnezeului Celui Prea înalt, primeşte rugăciunile robilor tăi. Ceea ce eşti cu totul fără de prihană, care dăruieşti tuturor curăţire de greşeli, roagă-te Fiului tău pentru sufletele noastre.

Urmează: „Acum slobozeşte...”

Apoi: Troparul Sfântului Daniil, glas 8

Întru tine, părinte, cu osârdie s-a mântuit cel după chip; căci luând crucea ai urmat lui Hristos şi lucrând ai învăţat să nu se uite la trup, căci este trecător, ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta, şi cu îngerii împreună, se bucură, Prea Cuvioase Părinte Daniil, duhul tău.

Slavă..., Şi acum..., al Născătoarei

Cela ce pentru noi Te-ai născut din Fecioară şi răstignire ai răbdat, Bunule, Care cu moartea pe moarte ai prădat şi învierea ai arătat ca un Dumnezeu, nu trece cu vederea pe cei ce i-ai zidit cu mâna Ta. Arată iubirea Ta de oameni, Milostive, primeşte pe Născătoarea de Dumnezeu, ceea ce Te-a născut pe Tine, care se roagă pentru noi şi mântuieşte, Mântuitorul nostru, pe poporul cel deznădăjduit.

La binecuvântarea pâinilor se pun: troparul sfântului (de două ori) şi apoi al Născătoarei: „Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucură-te...” (o dată).