Autoarea articolului de mai jos este doamna Elizabeth Morin  Dept. de Chimie medicala, Merck Frosst Canada. O prietena care face chimioterapie la spitalul Printesa Margareta pentru cancer la san mi-a telefonat azi sa-mi spuna ce s-a descoperit in legatura cu cauzele cancerului la san. Seara am aflat aceeasi informatie de la o prietena din Montreal. Pacientei cu cancer i s-a indicat la spital sa foloseasca deodorant in locul anti-perspirantului. Motivele sint expuse mai jos. Mi s-a parut ca informatia merita difuzata. Impart aceasta informatie fiindca mi se pare ca are logica.

Doamnelor, aveti grija ! Domnilor, difuzati aceasta informatie femeilor din viata dvs.

Cu ceva timp in urma am participat la un seminar despre Cancerul la san. Cind s-a ajuns la "Intrebari si raspunsuri" am intrebat de ce cancerul de san este localizat in cele mai multe din cazuri la subsioara ?

Atunci nu mi s-a putut raspunde la intrebare. Cauza principala a cancerului de san este folosirea anti-perspirantelor. Cum ? O anumita concentratie a toxinelor duce la mutatii celulare, si anume cancer.

Da, ANTI-PERSPIRANTUL. Majoritatea produselor de pe piata sint o combinatie anti-perspirant/deodorant, mergeti acasa si verificati. Deodorantul este bun, anti-perspirantul nu este bun. Iata de ce:

Corpul uman se foloseste de citeva zone pentru a elimina toxinele din corp, si anume: spatele genunchiului, spatele urechii, zona inghinala si subsioara. Toxinele sunt eliminate sub forma de transpiratie. Anti-perspirantul, asa cum ii indica clar si numele, inhiba transpiratia, impiedicand corpul sa elimine toxinele la subsioara. Aceste toxine nu dispar pur si simplu. Corpul le depoziteaza, in schimb, in nodulii limfatici de sub brat din moment ce nu le poate elimina prin transpiratie.

Aproape toate tumorile in cazul cancerului de san sunt localizate in sfertul sus-exterior al sanului, adica exact acolo unde se gasesc nodulii limfatici.

Barbatii sunt mai putin (dar nu deloc) expusi riscului de a face cancer de san datorita folosirii anti-perspirantului deoarece produsul ramane mai mult in parul axilar si nu este aplicat direct pe piele. Femeile care aplica anti-perspirantul imediat dupa depilare comporta un risc crescut de cancer la san, deoarece depilarea duce la mici rani, imperceptibile, pe piele, ceea ce constituie o poarta de intrare a chimicalelor in zona subsioarei.

Concluzii si completari:

Deodorantele si antiperspirantele care contin aluminiu reprezinta un risc de Alzheimer (aluminiul patrunde in organism ajunge la creier). S-a constat ca anumite substante continute de antiperspirante si deodorante (parabenii si aluminiul) se regasesc in tesuturile cancerigene ale sanilor. Ele patrund in organism si sunt stocate in aceste tesuturi cancerigene insa nu se poate spune daca ele conduc la aparitia cancerului, nu se poate demonstra legatura lor cu declansarea cancerului. Patrunderea lor in organism este facilitata prin raderea parului de la subbrat. Studiile sustin ca nu blocarea glandelor sudoripare ar fi responsabila de aparitia cancerului la san, ci doar substantele continute de deodorante si antiperspirante, deci procesul in sine de impiedicare a transpiratiei nu conduce la cancer (altfel inclusiv remediile naturiste de stopare a transpiratiei - gen ceaiuri, spalaturi cu bicarbonat etc. - ar trebui sa provoace cancer la san in aceeasi masura). Problema este subtanta cu ajutorul careia se face stoparea transpiratiei: aluminiul (el blocheaza glandele sudoripare). Parabenii care au fost gasiti prezenti in tesuturile cancerigene. Motivul mirosului urat de transpiratie se datoreaza nu transpiratiei in sine. Substantele si lichidele eliminate prin porii pielii nu sunt urat mirositoare. Mirosul urat este provocat de actiunea care are lor intre bacteriile ce coexista in mod normal pe pielea noastra si sarurile eliminate prin transpiratie. Daca aceste bacterii n-ar exista, nici transpiratia n-ar fi urat mirositoare.

Poate ca rezolvarea problemei mirosului urat de transpiratie se promoveaza un pic gresit. Accentul n-ar trebui sa cada pe impiedicarea transpiratiei, ci pe inlaturarea cat mai eficienta a bacteriilor ce "zac" pe pielea noastra. Solutia optima? Apa si sapun din greu. Prin spalare, bacteriile sunt indepartate in mare parte de pe pielea noastra. In timpul dintre spalari, ele se inmultesc. Cu cat trece mai mult timp intre spalari, cu atat avem mai multe bacterii din acestea pe piele si ca urmare riscam sa mirosim mai urat.

Specialistii sustin ca sapunurile antibacteriene: sunt o masura prea drastica de igiena care face mai mult rau decat bine: pe langa bacteriile ce traiesc pe pielea noastra, sapunurile antibacteriene distrug si o serie de celule ale pielii noastre, lucru deloc imbucurator. Nu uitati ca anumite bacterii (chiar daca tindem sa zicem "ihhheaaaah, bacteriile sunt un lucru rau") este necesar a exista pe pielea noastra. Ele regleaza niste procese. Sterilizarea excesiva nu e un lucru bun. De-aia unii sustin ideea ca sapunurile antibacteriene nu-s prea indicate in igiena bebelusilor. Ii sterilizeaza prea tare, iar sistemul lor imunitar nu mai intra in contact cu anumite bacterii si astfel sistemul imunitar nu dezvolta capacitatea de a lupta impotriva unor boli (ex: astmul si alergiile).

 

 

Cei care susţin evoluţionismul refuză, de obicei, orice confruntare deplină cu faptele. Acceptă doar ceea ce le convine şi se feresc de restul.Astfel, faptul că toate bazele teoriei lui Darwin au fost demolate, nu-i împiedică pe mulţi să îl adore. Şi asta chiar dacă este ştiut că Darwin s-a folosit în mod conştient de speculaţii şi afirmaţii fără acoperire.

De asemenea, faptul că nu există nici o lege "a evoluţiei" demonstrată ştiinţific şi nici o dovadă ştiinţifică de "speciaţie" (apariţia unei specii noi), nu trezeşte pe susţinătorii evoluţionismului. De fapt însă, evoluţionismul este susţinut în principal de o majoritate de oameni fără cultură ştiinţifică serioasă, îndoctrinaţi în şcoală şi prin mass-media să creadă în evoluţionism. Aceşti credincioşi ai evoluţionismului, care ajung în fanatismul lor la injurii şi chiar violenţă fizică dacă le combaţi credinţa, sunt cei pe care se bazează mai-marii evoluţionismului. Prin aceşti credincioşi evoluţionişti se justifică realizarea de filme, cărţi, emisiuni şi conferinţe mult mai mult fantastice decât ştiinţifice.

Şi astfel înşelăciunea merge mai departe. Credincioşii evoluţionişti nu îşi dau seama cât se câştigă prin aceste filme, cărţi, emisiuni şi conferinţe, ca şi prin , acordări de premii, pretinderea de fonduri "de cercetare", burse evoluţioniste şamd. Bani care sunt luaţi din buzunarele lor, pe diferite căi. Pentru a realiza această înşelare se foloseşte o propagandă abilă şi complicată, care determină pe un amator ce caută adevărul să renunţe, extenuat. Prin această propagandă sunt acoperite şi falsurile evoluţioniste, se asigură şi fanatismul credincioşilor evoluţionişti şi se ascund şi consecinţele cel puţin criminale ale doctrinei evoluţioniste.

Un exemplu în privinţa acestor consecinţe criminale îl constituie rasismul ştiinţific. Ideea este foarte simplă şi, dacă evoluţionismul e ştiinţă, e extrem de ştiinţifică: dacă există evoluţie prin lupta pentru supravieţuire şi selecţie naturală (ba chiar şi artificială), înseamnă că este firesc să existe acest fenomen şi la oameni; deci există grupuri de oameni care, fiind înzestraţi mai bine genetic, sunt calea către o rasă umană superioară, ori chiar către o nouă specie. Această ideea a fost formulată şi propagată de mulţi "filozofi", politicieni, artişti şamd, de la Nietzche până la cei de astăzi, sub cele mai diferite forme.

În cultura contemporană această idee se regăseşte în "Mutant X", în celebrul serial SF "Andromeda", în "Războiul stelelor", în scrierile SF ale unor autori ca Arthur Clarke, Gerard Klein, Norman Spinard, Robert Sheckley, Arcadie şi Boris Strugaţki etc etc etc. Totuşi, politica actuală interzice şi condamnă rasismul. Ca urmare, evoluţioniştilor "de rând" li se ascunde adevărul despre rasismul ştiinţific evoluţionist prin cele mai diverse metode, de la ignorare la persecutarea celor care încearcă să arate adevărul, sau măcar să-l afle.

Totuşi, multe din teribilele războaie rasiste ale secolelor XIX-XX, ca şi din conflictele secolului XXI au la bază religia evoluţionistă, ideile lui Darwin şi urmaşilor lui. Pentru o mărturie occidentală în această privinţă oferim cititorilor site-ului nostru următorul material, preluat de la asociaţia Pro-vita Bucureşti:

Eugenia şi alte rele

Autor: Dale Ahlquist
Sursa: http://www.chesterton.org/discover/lectures/36eugenics.html, cu permisiunea autorului pentru traducerea în limba română

Despre volumul lui G.K. Chesterton, „Eugenia şi alte rele”

În al doilea deceniu al sec. XX, a devenit foarte la modă o idee printre cei care considerau că este dreptul lor să creeze tendinţe sociale. Familiile bogate au luat-o ca pe o cauză măreaţă, finanţând cercetările în domeniu cu generozitate. Ziarul The New York Times o lăuda numind-o „noua ştiinţă” minunată. Oameni de ştiinţă, ca strălucitul biolog Luther Burbank, o ridicau în slăvi, fără ruşine. Profesori renumiţi ca Charles Elliot, rectorul Universităţii Harvard, o promovau ca pe o soluţie la bolile sociale. Şcolile publice  din America şi-au jucat şi ele rolul. În 1920, manualele de ştiinţă socială din învăţământul preuniversitar includeau predarea principiilor acestei noi idei. Ca să nu se lase mai prejos, judecătorii şi medicii cereau ca asemenea principii să devină legi. Congresul american a fost de acord, adoptând, în 1924, Legea imigrării, pentru a-i îndepărta de America  pe oamenii veniţi din Europa de sud şi de est pe ideea că sunt „inferiori”. În 1927, Curtea Supremă a SUA s-a alăturat acestui cor de voci, votând, cu o majoritate de 8 la 1, ca sterilizarea bărbaţilor şi a femeilor „nedoriţi de societate” să devină constituţională. Ideea se numea „eugenie” şi nu şi-a găsit critici în rândul mass-media din ţările anglofone. Când a scris această carte, Chesterton se afla singur în faţa elitei intelectuale din epoca sa. Totuşi, spre eterna sa cinste, nu a lăsat nici un semn că ar fi fost intimidat de prestigiul potrivnicilor săi.

Eugenia este un cuvânt care sună frumos, căci el combină cuvintele greceşti „bun” şi „naştere”, adică „naştere bună”. Francis Galton, care a creat şi cuvântul, şi ideea, propunea prin eugenie „îmbunătăţirea omenirii”. Dar iată cât de departe poate ajunge acest cuvânt care sună atât de bine. Definiţia actuală a eugeniei este înspăimântătoare: înmulţirea selectivă şi controlată a rasei umane. Galton şi-a fundamentat ideile pe teoriile vărului său Charles Darwin. Cam la începutul secolului XX, când teoria lui Darwin a fost îmbrăţişată cu toată încrederea de către ştiinţă, eugenia a avut parte de o bună mediatizare în presă. Ziarul The New York Times a publicat constant articole pozitive despre eugenie. Luther Burbank şi alţi oameni de ştiinţă au promovat eugenia. George Bernard Shaw a declarat că nimic altceva nu ar putea salva civilizaţia, decât o religie a eugeniei.

Un singur scriitor a scris o carte împotriva eugeniei: G.K. Chesterton. Eugenia şi alte rele este cel mai profetic volum al său.

Eugenia a condus direct la mişcarea pentru controlul naşterii. Aici au fost implicaţi aceiaşi actori, ca Margaret Sanger, care era membru al Societăţii Americane de Eugenie şi editor al revistei Birth Control Review. Filozofia primordială a grupului era trâmbiţată prin sloganele de pe coperta revistei Birth Control Review: „Mai mulţi copii pentru cei potriviţi şi mai puţini pentru cei nepotiviţi”. Sanger nu ascundea pe cine îi considera „nepotriviţi”: „evrei, slavi, catolici şi negri”. Ea îşi înfiinţa clinicile de control al naşterilor chiar în vecinătatea acestora şi promova deschis ideea că asemenea oameni ar trebui să facă o cerere pentru a li se permite în mod oficial să aibă copii, la fel cum „imigranţii fac cerere pentru vize”.

De ce nu auzim acum nimic despre această legătură cu eugenia a lui Margaret Sanger, fondatoarea organizaţiei Planned Parenthood? (Planned Parenthood este cea mai mare organizaţie de planificare familială din SUA - nota trad.)

Două cuvinte: Adolf Hitler. Acesta a instituit oficial eugenia, făcând ca o ţară întreagă să-i pună în aplicare principiile, care spuneau nu numai să înmulţească numărul celor pe care el îi considera că fac parte dintr-o rasă superioară, ci să-i elimine pe toţi cei pe care îi credea a fi inferiori. Unde a găsit Hitler susţinere pentru ideile sale eugenice? La Margaret Sanger şi la cercul său. Oamenii de ştiinţă din Germania nazistă  scriau articole în revista lui Margaret Sanger Birth Control Review, iar membrii Ligii pentru Controlul Naşterilor a lui Margaret Sanger au vizitat Germania nazistă, au participat la şedinţele Curţii Supreme de Eugenie şi s-au întors în America cu studii despre modul în care Legea sterilizării din această ţară „stârpea cele mai rele tendinţe moştenite ale rasei germane într-un mod ştiinţific şi uman cu adevărat.”

După cel de-al doilea război mondial, când lumea a aflat despre ororile Holocaustului şi lagărele de concentrare, termenul de eugenie a fost discreditat total. Margaret Sanger s-a distanţat rapid de eugenie şi a început să scoată în evidenţă ideea controlului naşterilor ca fiind o chestiune feministă. Nu s-a mai auzit nimic despre eugenie.

Din păcate, filozofia din spatele eugeniei există astăzi printre noi. În general vorbind, toate argumentele iniţiale în favoarea eugeniei au devenit aceleaşi argumente în favoarea controlului naşterilor, a avortului, a eutanasiei şi chiar a clonării.

Chesterton a înţeles acest lucru. Însă l-a înţeles din 1910 (când a început scrierea cărţii sale, publicată abia în 1922). Chesterton vedea în eugenie exact ceea ce vedem noi azi în controlul naşterilor, avort, eutanasie etc. Doar că el a prevăzut aceasta cu mult înainte de a se întâmpla.

Eugenia, ca şi avortul, îşi sprijină avantajele sale pe negarea umanităţii unei clase întregi de oameni. Pentru eugenie, „nepotriviţii” însemna de obicei cei săraci, cei slabi sau pur şi simplu etniile cu mulţi copii. În cazul avortului, există un avantaj perceput al cuiva de a-l elimina pe cel mai slab şi mai lipsit de apărare dintre fiinţele umane: copilul nenăscut. Cum scria Chesterton: „Este căutată viaţa celui mai slab, ca să-i fie luată”.

Eugenia şi avortul sunt două idei ale tiraniei elitei, care decide cine trebuie să trăiască şi cine trebuie să moară. Şi dacă este vorba despre elită, este vorba despre bani. Rockefeller-ii şi Carnegie-ii şi alţi lorzi ai capitalului au finanţat cercetările eugenice din anii ’20. Ei au continuat să fie susţinători principali ai organizaţiei Planned Parenthood. Chesterton este de părere că bogăţia şi ştiinţele sociale susţinute de bogaţi încearcă experimente inumane, iar când eşuează, experimentele devin şi mai inumane. Aceşti oameni sunt inumani deoarece nu au nici un dumnezeu. Şi sunt fără dumnezeu deoarece nu vor să vadă cât de inumani sunt. Industrialistul bogat a devenit agnostic, a declarat Chesterton „nu atât pentru că nu ştia unde se află, ci deoarece voia să uite unde se află. Mulţi bogaţi au luat calea scepticismului exact aşa cum săracii iau calea băuturii, deoarece aceasta era pentru ei o ieşire din impas”.

Eugenia înseamnă tirania ştiinţei. Uitaţi de vechiul argument conform căruia religia persecută ştiinţa. Chesterton arată faptul evident că, în lumea modernă, se întâmplă complet invers.

Ştiinţa este cea care încearcă o tiranie prin intermediul statului. Cea care foloseşte într-adevăr arma seculară este Ştiinţa. Iar crezul care acaparează şcolile, crezul care este impus de fapt prin amenzi şi închisoare, crezul care este proclamat cu adevărat nu în predici, ci în statute, şi care este răspândit nu de pelerini, ci de poliţişti – acest crez este un sistem important şi disputat de gândire, care a început cu Evoluţia şi a sfârşit cu Eugenia. Materialismul este cu adevărat Biserica noastră oficială, căci guvernul va ajuta realmente la persecutarea ereticilor săi.

Chesterton susţine că problema ştiinţei oficiale este aceea că ea devine treptat tot mai oficială, în timp ce devine tot mai puţin ştiinţifică. „Omul de pe stradă”, spune el, „trebuie să fie total la mila unei preoţimi academice”. Dacă oamenii cărora le pasă de adevărurile tradiţionale încearcă să obiecteze împotriva eugeniei, a controlului naşterilor sau a clonării, ei sunt îngrădiţi de ceea ce Chesterton numeşte „aceeaşi ştiinţă rigidă, de aceeaşi birocraţie tirană şi de acelaşi terorism al profesorilor de mâna a şaptea.”

Notă: O ediţie recentă a volumului Eugenics and Other Evils (Eugenia şi alte rele), publicată de Editura Inkling Books, scoate la iveală acest „terorism manifestat de profesorii de mâna a şaptea.” Editorul, Michael Perry a adăugat câteva articole scrise de Francis Galton, de Asociaţia Americană de Eugenie şi câteva extrase din revista Birth Control Review, precum şi alte propuneri de eugenie. Primii scriitori care au scris despre eugenie scoteau în evidenţă aceste idei atroce, iar scriitorii de mai târziu vedeau în cartea lui Chesterton un obstacol în calea realizării ideilor lor.

Traducere din limba engleză de Asociaţia Provita Media

Sursa: http://www.provita.ro/content/view/849/68/

 

 

  

          Interviu cu dr. MARIA CHIRILĂ                                                                           

 

        „Vinovaţii se află „sus” şi ar trebui traşi la răspundere”
        „O crimă la nivel internaţional”

      - Aditivii alimentari ocupă un loc de frunte pe lista neagră a duşmanilor sănătăţii. Ce ar trebui să ştim despre ei? - E 110 (galben sunset FCF) se foloseşte în panificaţie şi patiserie, la prepararea îngheţatelor etc. şi provoacă urticarie, tumori renale, indigestii, anorexie; s-a dovedit cancerigen în unele experienţe pe animale; este interzis în unele ţări, dar permis, din nefericire, în România.