Filonul de aur

„- De ce nu vrei să te supui Împărătesei şi să devii greco-catolic, lăsând Ortodoxia? (comisia imperială)
- Cojocul acesta, de pe mine, acum i-al meu. Dacă mi-l cere împărăteasa i-l dau, n-am ce face. Cu mâinile şi cu picioarele acestea, şi cu tot trupul meu, am lucrat zi şi noapte ca să plătesc dările. Dacă le vrea, ale ei sunt. Dar am numai un suflet, pe care îl păstrez pentru Dumnezeu din ceruri, şi nici o putere omenească nu-l va putea îndoi. (un ţăran român din Ardeal) "

Adevărata valoare a unui neam se măsoară prin felul în care ştie a se împărtăşi de Veşnicie. Fiecare popor poate aduna averi şi comori de tot felul. Dar valorează ele ceva? Orice armă poate fi distrusă, orice armată înfrântă. Chiar şi aurul rugineşte, şi orice lucru e supus stricăciunii. Clădirile se năruie, ceramica se sparge, dinastiile se sting, statele se prăbuşesc, gloria trece în uitare, comorile se cheltuiesc aiurea, culturile se nasc şi pier. Peste ruinele unor oraşe şi ţări ce au minunat lumea, vitele pasc ierburi într-o pace de început de lume. Ori se ridică alte oraşe şi ţări, tinere, obraznice şi – din pricina inconştienţei vârstei – sigure de puterea lor. Dar şi ele se sting, după ce le trece vremea, în ruină şi uitare. Şi iar trec peste urmele vechilor glorii noi popoare, la fel de trufaşe, la fel de sigure de puterea şi veşnicia lor ca şi cele moarte. O singură comoară este veşnică: sfinţenia. Şi sfinţii sunt cea mai mare avere a unui neam, şi pecete şi mărturie a unirii dintre acel neam şi Dumnezeu.

Sfinţenia înseamnă unire cu Dumnezeirea. Şi această unire este singura cale către nemurire. Doar în Ceruri se află cartea vieţii, în care sunt înscrise cele veşnice. Doar în Ceruri se află Ierusalimul ceresc, locul în care neamurile aduc, în eternitate, slava lor înaintea Împăratului Atotputernic.

Izvorâtă din minunata naştere a Neamului Românesc, unitatea dintre Biserică şi Români a adus roade sfinte din cele mai vechi timpuri ale istoriei creştine. S-au revărsat oameni ai Duhului, zămislind Neamul Românesc şi devenind totodată părţi sfinte ale lui, aşa cum sunt Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, Sfântul Apostol Andrei, Sfinţii Apostoli Luca, Filip, Timotei, Andronic, Tit şi Sila, întemeietori ai Neamului nostru. Din Duhul lor – Care nu era doar al lor, ci al întregii Biserici, dar era totuşi şi al lor – din acest Duh Dumnezeu li s-au născut şi zidit urmaşi. Aceştia au dat Bisericii şi Neamului roadele sfinte şi curate ale vieţii veşnice.

Citeşte mai departe...

I.L. Caragiale - „Noi si Biserica"

Încă de mult, lumea noastră românească nu mai merge la biserică. Oamenii de sus, de mijloc şi de jos au uitat de mult cărarea ce duce la locaşul icoanelor. Boieri, ostaşi, meseriaşi, negustori, dascăli, slujbaşi, mari şi mici s-au lepădat de datoriile către legea lor creştinească – toţi sunt astăzi liber–cugetători. Şi, fireşte, dacă dumnealor sunt astfel, trebuie şi femeile dumnealor să fie astfel, adică liber-cugetătoare; şi, prin urmare, cum ar putea să fie copiii dumnealor astfel decât mamele, adică liber-cugetători!

Dar să nu exagerăm!

Boierimea, ostaşii şi slujbaşii, deşi liberi-cugetători, tot mai merg uneori să audă, dacă nu chiar să asculte, Evanghelia – anume când M. S. Regele se duce cu ceremonialul obicinuit, la zile mari, ori la Mitropolie, ori la Sf. Nicolae-n Şelari, ori pe malul gârlii la Bobotează.

De altă parte, tinerimea şi damele se abat uneori la câte o biserică high-life şi spre cinstea lor, trebuie să mărturisim că sunt pătrunse de tot respectul cuvenit casei Domnului: atât tinerimea cât şi damele se prezintă acolo cu toată-ngrijirea. Atât numai că vorbesc cam tare.

O fi aceasta bine sau rău – că s-a lăsat adică lumea noastră de biserică – nu o spune, căci n-am în această privinţă nici o părere hotărâtă.

Poate, după cum unii, să fie bine; poate că lipsa de aplecare spre religie să fie dovada unui spirit care se emancipează lesne de ideile învechite şi devine astfel mai susceptibil de idei noi, de progres intelectual şi moral.
Poate, dinpotrivă, după cum zic alţii, să fie de rău; poate că lipsa aceasta să fie dovada unei porniri la descreierare, la o scădere, la o înjosire progresivă intelectuală şi morală, la o din ce în ce mai mare pierdere a omeniei.

Citeşte mai departe...

Să fiti fericiti, ca va ia mama dracului!

Sinistru! A aparut un aparat foto care sterge automat fotgrafiile cu chipuri de oameni nefericiti!

"De acum inainte, in fotografii nu vor mai aparea decât persoane fericite! Sony Cybershot T200, proaspat lansat de compania Sony, este echipat cu “obturatorul zambaret” care permite camerei sa reactioneze automat la un suras. Sistemul este capabil sa identifice momentul in care cineva zambeste - si trage pana la sase cadre fara sa fie nevoie de apasarea pe buton a proprietarului. Utilizatorul poate programa camera sa astepte un anumit tip de expresie faciala, de la suras pana la ras cu gura la urechi.

Daca sunt mai multi subiecti in cadru, aparatul se declanseaza cand subiectul principal (selectat de utilizator) zambeste sau rade. Inovatia, spun realizatorii, aduce mai multa voie buna portretelor, fotografiilor de familie si altor cadre in care sunt prezenti oameni." (Altermedia)

Cine mai are tupeul sa fie nefericit astazi, cand societatea capitalista multilateral dezvoltata iti asigura credite din belsug, pe viata!, sali de fitness si posibilitatea de a merge la shopping in Milano? Orice nefericit e dubios, e un intrus care trebuie eliminat. Inclusiv din memoria aparatelor foto. Vorba lui Petre Tutea: sa fiti fericiti, ca va ia mama dracului! Daca aveti vreo suferinta, pastrati-o pentru voi, nu ne intereseaza. In public sa aveti mereu gura la urechi. E un ordin!

Astfel de inventii sunt cea mai buna dovada a starii de profunda alienare prin care trece societatea moderna.

Ce ne ofera Europa?

Am meditat mai adinc la vremurile noastre, daca nu cumva procesul se prelungeste, daca nu cumva viziunea dostoievskiana a mers dincolo de comunism. Dumnezeu ne-a ajutat si am scapat de povara comunismului, prin jertfele din decembrie '89, intrind intr-o alta era.

Iata insa ca avem o alta perspectiva: daca ne-am confruntat cu Rasaritul bolsevic, de data aceasta ne indreptam cu fata catre Occidentul european (care se autodefineste drept "Europa" insasi si care ne invita sa intram in ea, ca si cum noi n-am fi fost niciodata europeni).

In privinta aceasta, daca trebuie sa fac o paranteza si vreau sa o fac, doresc sa afirm ca noi am fost intotdeauna europeni si ca nu poate fi vorba de o "intrare" a noastra in Europa, ci de regasirea noastra in Europa, sau mai precis de regasirea Europei in noi.

Ne e greu sa fim tratati ca niste primitivi, cu toata saracia noastra, uitinduse ca daca suntem astazi saraci si inapoiati datorita comunismului, este si prin faptul ca Occidentul ne-a livrat, aproape gratuit, acestuia. Lucrurile acestea sunt stiute. Cred ca Apusul nu are dreptul sa ne umileasca, asa cum a incercat si incearca; fara sa fac politica, trebuie sa subliniez atitudinea tot mai demna a tarii noastre in acest context european.

Citeşte mai departe...